Dezbaterile asupra Raportului despre Justiţia din România, alcătuit de Comisia Europeană, au fost mai puţin aprinse decît m-aş fi aşteptat, cu toate că părerile gazetarilor sînt împărţite. Unii au răsuflat uşuraţi, pe motiv că Bulgaria este marea problemă actuală a Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că între ziariştii români şi politicienii autohtoni nu par a fi mari deosebiri… Chestia asta seamănă cu „principiul”: mai bine călduţ, decît fierbinte sau rece ca gheaţa!

Eu am opinii mai radicale, asemănătoare cu ale lui Traian Ungureanu sau Emil Hurezeanu. Ce prostii sau abuzuri, mai mari decît cele de pînă acum ar trebui să comită justiţia românească pentru a merita o sancţiune de la UE? Vorba unui om de afaceri care şi-a păstrat anonimatul: „În România nu se mai poate fura ilegal!” Cum vi se pare exclamaţia asta? Pînă şi Comisia Europeană a pomenit de „zece dosare-cheie” a căror întîrziere ar putea pune sub semnul întrebării separaţia puterilor în stat şi noţiunea democratică indispensabilă de „stat de drept” în România. Este adevărat că, pe plaiurile mioritice, oamenii de afaceri nu sînt împuşcaţi pe stradă, ca în Bulgaria, dar absenţa unor astfel de răfuieli spectaculoase nu înseamnă că au dispărut corupţia, economia subterană, banii negri sau gri, evazionismul fiscal „ş.a.m.d.”

Cred că n-a fost cîtuşi de puţin întîmplătoare conferinţa de presă a Agenţiei Naţionale pentru Integritate şi respingerea legii numită „cea de a doua naţionalizare” de către Băsescu, ambele evenimente petrecute la începutul acestei săptămîni, exact cu două zile înaintea dezbaterii raportului! Am încercat să dăm un semnal pe care Bruxelles-ul pare să-l fi acceptat, dar asta este fie o dovadă de naivitate din partea europenilor, fie o viclenie, să ne lase „să ne dăm în petic”. În oricare dintre aceste variante, UE riscă să devină părtaşă directă la ilegalităţile comise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Curtea Constituţională. Ca să nu mai vorbim de biata ANI, care a devenit funcţională abia după ce rechinii şi marii corupţi şi-au aranjat „legalitatea” averilor, cu sau fără ajutorul mătuşilor, indiferent dacă ele se numeau Tamara, Vasilica etc…