La Praga, joi, a fost lansat Parteneriatul Estic, un forum multinaţional format din statele membre UE şi şase state din Europa de Est şi din Caucazul de Sud: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, R.Moldova şi Ucraina. Fără să prevadă perspectiva de aderare la UE, acest proiect are ca scop apropierea la nivel politic şi economic de această organizaţie regională. Ideea lansării Parteneriatului Estic a derivat dintr-o iniţiativă promovată în vara anului trecut de Polonia şi Suedia. Noua iniţiativă vizează exclusiv ţările de la graniţa de est a UE şi este concepută pentru a consolida Politica Europeană de Vecinătate. Parteneriatul Estic va trimite un semnal pozitiv în acele ţări avînd ca scop schimbarea climatului şi sprijinirea apropierii acestora de UE. Însă, modificările efectuate în ultimul moment la declaraţia privind summit-ul Parteneriatului Estic dezvăluie disconfortul UE cu privire la extindere şi imigraţie, dar şi complexitatea vechilor conflicte de la frontiera de est a blocului european. Într-o versiune a acestei declaraţii a preşedinţiei cehe de la 29 aprilie se făcea referire la cele 27 de ţări membre ale UE plus Ucraina, Belarus, R.Moldova, Armenia, Azerbaidjan şi Georgia ca “ţări europene”. Aceasta menţiona, de asemenea, liberalizarea regimului vizelor. Ultima versiune, care a primit acordul diplomaţilor de Bruxelles, cu numai 24 de ore înainte de reuniune, redenumeşte cele şase ţări “parteneri est-europeni” sau “ţări partenere”, precizînd totodată că problema vizelor este “un obiectv pe termen lung”. Modificările au fost impuse de Germania şi Olanda, în opinia cărora “ţări europene” este un termen prea favorabil extinderii.

Noua abordare privind vizele reprezintă un ecou al propunerilor cehe făcute înainte de luna aprilie, care invocau eliminarea vizelor. Aceste modificări pot părea neimportante, dar au consecinţe grave. Oficiali polonezi şi ucraineni se tem că schimbarea conducerii de la Kiev ar putea diminua ambiţiile acestei ţări cu privire la perspectiva UE în următorii doi ani. Noua expresie cu privire la vize ar putea privilegia un număr restrîns de persoane, ca de exemplu diplomaţi şi oameni de afaceri, în timp ce oamenii obişnuiţi vor trebui să facă eforturi pentru a călători în spaţiul european. În pofida acestor lucruri, evenimentul de la Praga va marca o victorie a statelor foste comuniste din UE, care susţin puternic extinderea libertăţilor cît mai apropae de Rusia. Dacă totul va decurge bine, elitele politice ale celor şase ţări vor crea noi relaţii cu UE în anii următori, acordurile comerciale libere vor contribui la circulaţia capitalului, iar ultimele bariere ale Războiului Europei vor dispărea.

Statele vizate, marcate de instabilitate sau lipsa democraţiei

Ţările din Parteneriatul Estic, care s-au apropiat de UE într-o măsură diferită de la destrămarea URSS, sînt fie potenţiale surse de conflicte periculoase, fie departe de a fi democraţii. Ucraina, cu o populaţie de 46 de milioane de locuitori, are relaţiile cele mai strînse cu UE şi doreşte integrarea în blocul comunitar, iar democraţia este cea mai dezvoltată de la Revoluţia Portocalie din 2004. Dar criza politică, cu rivalitatea dintre preşedintele Iuşcenko şi premierul Timoşenko şi tensiunile cu Moscova, alimentate de candidatura ţării la NATO, sînt motive de îngrijorare pentru multe state europene în ceea ce priveşte stabilitatea ţării, cu atît mai mult cu cît aceasta este afectată din plin de criza economică. Belarus este calificat uneori drept ultima dictatură din Europa. Regimul Lukaşenko, aliat fidel al Moscovei, a fost pînă în toamnă supus sancţiunilor UE. La îndemnul Poloniei, oficialii europeni au decis reluarea dialogului, deşi acesta este limitat, iar opoziţia belarusă a organizat joi, la Praga, un miting cu ocazia lansării Parteneriatului din cauza participării la summit a unei delegaţii oficiale.

Apropierea R.Moldova de UE, care încearcă să menţină în paralel şi relaţii bune cu Moscova, a fost afectată de revoltele care au marcat manifestaţiile opoziţiei de la Chişinău la începutul lunii aprilie. Relaţiile au fost marcate de faptul că preşedintele Voronin a acuzat Bucureştiul că a jucat un rol în aceste revolte, în timp ce legăturile cu Moscova sînt complicate din cauza separatiştilor pro-ruşi din Transnistria. Georgia era considerată un exemplu bun în ceea ce priveşte apropierea de UE după Revoluţia Trandafirilor, dar reputaţia preşedintelui Saakaşvili a fost afectată de reprimarea manifestaţiilor opoziţiei în 2007 şi ulterior de conflictul ruso-georgian din august. Deşi UE apără integritatea teritorială a acestui stat în contextul declarării independenţei provinciilor separatiste Abhazia şi Osetia de Sud, numeroşi diplomaţi europeni îl consideră pe Mihail Saakaşvili parţial responsabil pentru acest conflict cu Rusia şi îi reproşează deteriorarea relaţiilor cu Moscova. Autorităţile din Azerbaidjan cu rezerve importante de petrol şi gaze s-au distanţat faţă de Moscova în ultimii ani şi a căpătat astfel importanţă în ochii UE, dar apropierea este limitată de rigiditatea regimului lui Ilham Aliev, care i-a urmat tatălui său, Heydar Aliev, în 2003 şi continuă să cenzureze presa. Armenia are cea mai mică populaţie dintre cele şase state de numai trei milioane de locuitori şi rămîne aproape de Moscova şi nu a aspirat niciodată la aderarea la UE.

Programul Parteneriatului Estic ar putea consolida proiectul gazoductului Nabucco al UE. Programul vizează ţări care sînt potenţiali parteneri strategici în proiectul Nabucco şi acest lucru ar putea îmbunătăţi angajamentele pe termen lung faţă de proiect. Gazoductul lung de 3.300 de kilometri ar urma să transporte gaze naturale către Europa Occidentală, din regiunea caspică spre Austria, via Bulgaria, România şi Ungaria. Totodată, Parteneriatul Estic ar putea oferi o soluţie pentru conflictul dintre Armenia şi Azerbaidjan cu privire la regiunea Nagorno-Karabah. Preşedintele armean, Serge Sarkisian, a primit cu entuziasm proiectul în luna martie.