UE ar trebui să înceapă implementarea prevederilor acordului de la Copenhaga, din decembrie 2009, în special mecanismul de asistenţă financiară iniţială rapidă pentru ţările în curs de dezvoltare, de 2,4 miliarde de euro, în perioada 2010-2012, a anunţat, miercuri, Comisia Europeană (CE). În strategia prezentată miercuri, ce vizează menţinerea ritmului susţinut al eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice, executivul european susţine şi că UE trebuie să militeze în continuare în favoarea unui acord global solid şi obligatoriu din punct de vedere juridic, cu participarea efectivă a tuturor ţărilor la acţiunile de combatere a schimbărilor climatice. În acest scop, este necesară integrarea Acordului de la Copenhaga în negocierile din cadrul ONU şi remedierea deficienţelor Protocolului de la Kyoto. “Comisia este hotărâtă să menţină ritmul susţinut al eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice. Comunicarea de astăzi defineşte o strategie clară cu privire la următoarele etape care vor trebui parcurse pentru a revigora negocierile internaţionale şi a determina participarea partenerilor noştri la demersul propus”, a spus preşedintele CE, José Manuel Barroso.

Comunicarea CE propune o foaie de parcurs pentru procesul de negocieri din cadrul ONU, care va reîncepe în aprilie. Orientările strategice cuprinse în acordul de la Copenhaga - care nu au fost adoptate oficial printr-o decizie a ONU - trebuie integrate în textele de negociere ale ONU ce constituie baza viitorului acord global privind clima. UE ar fi pregătită să ajungă la un acord global obligatoriu din punct de vedere juridic, cu ocazia conferinţei ONU privind clima, de la Cancun (Mexic), de la sfârşitul acestui an, însă Comisia recunoaşte că divergenţele de opinii dintre ţări ar putea duce la întârzierea adoptării unui acord până în 2011. Acordul de la Copenhaga sprijină obiectivul central al UE, şi anume limitarea încălzirii globale la maximum 2ºC peste temperatura din perioada preindustrială, pentru a preveni astfel efectele cele mai nefaste ale schimbărilor climatice. Până în prezent, ţările industrializate şi cele în curs de dezvoltare, responsabile de peste 80% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, au inclus în acord propriile obiective sau acţiuni în materie de emisii.