UE şi-a exprimat, vineri, dorinţa ca împlinirea unui an de la conflictul ruso-georgian să se deruleze fără niciun incident şi să reprezinte o ocazie pentru a contribui la întoarcerea refugiaţilor. ”Împlinirea unui an trebuie să fie o ocazie de a plânge victimele şi de a face eforturi pentru a permite întoarcerea refugiaţilor”, a subliniat şeful diplomaţiei UE, Javier Solana. ”Sînt liniştit de faptul că situaţia a rămas calmă, în pofida tensiunilor provocate de declaraţiile publice şi acuzaţiilor privind incidente violente”, a adăugat el. Solana a salutat rolul misiunii de supraveghere a UE şi a insistat asupra faptului că observatorii europeni nu au găsit nicio dovadă a diverselor incidente denunţate în ultimele zile. Javier Solana a repetat, cu această ocazie, cererea UE de a avea acces în Abhazia şi Osetia de Sud, pentru a contribui la prevenirea incidentelor.

În noaptea de 7 spre 8 august 2008, armata georgiană a încercat să preia controlul asupra regiunii separatiste Osetia de Sud, dar nimeni nu a anticipat amploarea crizei care avea să urmeze. Dintr-un litigiu regional care mocnea de ani de zile, conflictul s-a transformat într-un război cu implicaţii geopolitice importante, imediat ce trupele ruse au invadat o parte a Georgiei. Trupele ruseşti nu şi-au oprit înaintarea decît la 30 de kilometri de capitala Georgiei. Armata rusă a strivit fără nicio dificultate forţele georgiene, într-un război fulgerător de cinci zile, care a luat prin surprindere comunitatea internaţională. Retrăgîndu-se în cele din urmă, după un armistiţiu obţinut cu mediere europeană, ruşii au păstrat nu numai controlul asupra Osetiei, dar şi asupra Abhaziei, alt mic teritoriu georgian separatist pro-rus şi asupra unor porţiuni din teritoriul georgian limitrof. La un an de la conflict, Rusia sfidează Occidentul, interzicînd accesul observatorilor europeni în regiunile disputate şi opunîndu-se continuării misiunii în regiune a Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Moscova a recunoscut rapid, de altfel, independenţa celor două teritorii georgiene disputate. În lume, doar Nicaragua i-a urmat exemplul. Dar războiul, chiar dacă a fost scurt, a permis Rusiei să se repoziţioneze ca principală putere într-o regiune în care SUA încearcă să îşi sporească influenţa. Iar condamnările severe, în special ale Washingtonului, de la începutul războiului, au fost uitate repede. Astfel, cooperarea Rusia-NATO, suspendată după război, a fost reluată în iunie, iar preşedintele Obama nu ascunde că vrea să relanseze relaţiile ruso-americane. La rîndul său, Georgia şi-a pierdut o cincime din teritoriu şi şansele de a adera la NATO. Deşi a evitat coborîrea în infernul crizei şi haosul politic pe care i-o prevedeau unii, imaginea Georgiei a avut de suferit de pe urma aventurismului său militar. Între timp, în Caucaz, situaţia rămîne tensionată şi ranchiunile aprinse, aşa încît o nouă escaladă a violenţelor nu poate fi exclusă. Mai multe runde de negocieri au avut loc, la Geneva, între ruşi, separatişti şi georgieni, dar fără progrese notabile.

Cetăţenii din Osetia de Sud, recunoscători încă faţă de Rusia pentru că i-a protejat în faţa Georgiei, în urmă cu un an, nu mai au decît o teamă, că va reîncepe coşmarul războiului. În capitala acestui mic teritoriu din Caucaz, reconstrucţia este în stadiu incipient. Pe marile bulevarde sînt case goale, cu găuri în ziduri sau în acoperiş, iar altele, locuite, sînt, de asemenea, grav avariate. Însă osetii sînt obişnuiţi cu războaiele, după cele trei războaie succesive din ultimii 20 de ani (1990-1991, 1992 şi 2008) şi cunosc privaţiunile. Cu teama nu se pot obişnui, însă. Începînd de vineri seară sînt programate trei zile de comemorare, iar la Ţhinvali vor fi prezenţi numeroşi oficiali, artişti, jurnalişti. Preşedintele rus, Dmitri Medvedev, erou în regiune, căreia i-a recunoscut independenţa, era aşteptat vineri.