Cununile de lauri rezervate Uniunii pentru Mediterana, lansată duminică cu mult fast, nu vor împiedica unele state membre UE să prefere îndreptarea atenţiei lor către Est, ce ar putea înlocui Sudul în priorităţile europenilor în 2009. “Un vis este pe cale să se împlinească, cel al unui proiect colectiv de dezvoltare economică, de pace, de drept şi solidaritate”, declara ministrul francez al Afacerilor Externe Bernard Kouchner. Dacă oficial întreaga UE susţine iniţiativa preşedintelui Sarkozy, unii lideri mai sceptici rămîn prudenţi în aprecieri. “Procesul de la Barcelona, lansat în anul 1995 de UE şi care viza deja crearea unui parteneriat euro-mediteranean, are nevoie de o nouă dinamică”, comenta cancelarul german Angela Merkel, care a reuşit să impună o versiune remaniată a Uniunii pentru Mediterana, în raport cu proiectul francez iniţial. “Lumea nu va fi schimbată de această reuniune de astăzi”, a declarat la rîndul său ministrul suedez al Afacerilor Externe Carl Bildt. Suedia a propus în luna mai, alături de Polonia, un proiect de parteneriat european cu ţările din estul Europei, pentru a încerca să echilibreze iniţiativa franceză. Acest proiect polono-suedez, care a întrunit imediat unanimitatea, spre deosebire de proiectul francez, urmăreşte să consolideze legăturile UE cu Ucraina, R.Moldova, Azerbaidjan, Armenia, Gruzia şi chiar Belarus, în cazul în care se democratizează.

Comisia Europeană a primit misiunea de a prezenta propunerile pentru lansarea concretă a acestuia în primăvara lui 2009, moment în care preşedinţia UE va fi asigurată de Cehia, care preferă o orientare către Est mai degrabă decît spre Sud. Este posibil ca cele două procese să avanseze în paralel, cu condiţia ca sumele necesare realizării proiectelor să poată fi strînse, ceea ce este departe de a se întîmpla. Oficialii de la Bruxelles au avertizat deja că puţine fonduri comunitare vor fi deturnate către Uniunea pentru Mediterana. Cea mai mare parte a celor nouă miliarde de euro prevăzuţi pentru ţările mediteraneene în perioada 2007-2013 sînt ajutoare naţionale şi numai 350 de milioane de euro sînt disponibili pentru noi proiecte regionale, doar în perioada 2010-2013. Chiar şi Spania, un susţinător tradiţional al politicii mediteraneene a UE, i-a pus beţe în roate preşedintelui Sarkozy, apărînd numele de Procesul de la Barcelona, care rămîne în paranteză pentru noua Uniune pentru Mediterana. Autorităţile de la Madrid au cerut, de asemenea, ca secretariatul Uniunii să revină Barcelonei, care se află în competiţie cu Tunis, Rabat şi La Valetta.

750 de milioane de locuitori

Preşedintele francez a avut satisfacţia de a lansat, ieri, în prezenţa a peste 40 de lideri politici, proiectul Uniunii pentru Mediterana. Doi lideri, aşezaţi la aceeaşi masă pentru prima dată, au fost deosebit de urmăriţi: preşedintele sirian Bashar al-Assad, care profită de această ocazie pentru a reveni glorios pe scena diplomatică şi premierul israelian Ehud Olmert, afectat de acuzaţii de fraudă în ţara sa. Şedinţa plenară a durat trei ore şi s-a desfăşurat la Grand Palais, o clădire prestigioasă construită pe malul Senei, pentru expoziţia universală din 1900. Întîlnirea a fost co-prezidată de Nicolas Sarkozy şi de omologul său egiptean, Hosni Mubarak. Uniunea va grupa 43 de state reprezentînd 750 de milioane de locuitori, de pe continentul european şi de pe malul sudic al Mediteranei.

Bashar al-Assad şi Ehud Olmert au fost separaţi prin ordine alfabetică la marea masă a summit-ului: Israelul intră între Irlanda şi Italia, iar Siria alături de Turcia. S-au înregistrat două absenţe importante, liderul libian Muammar Kadhafi, care a considerat proiectul “înspăimîntător” şi a boicotat întîlnirea şi regele Marocului Mohammed VI, care l-a trimis în ultimul moment pe fratele său, prinţul Mulay Rashid, din cauza agendei supraîncărcate. Summit-ul a adoptat o declaraţie de circa zece pagini, dintre unele privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, care a făcut obiectul unor ultime tratative duminică dimineaţă. Tocmai din cauza acestor divergenţe s-a blocat Procesul de la Barcelona, lansat în 1995 între europeeni şi ţările din sudul Mediteranei. Cu o zi înaintea summit-ului, Nicolas Sarkozy a putut să se bucure de un succes diplomatic: preşedintele sirian şi omologul său libanez Michel Suleiman, amîndoi primiţi la Palatul Elysee, au anunţat în prezenţa sa acordul de reluare a relaţiilor diplomatice. Totodată, punînd capăt izolării internaţionale a Siriei, preşedintele francez a anunţat că se va deplasa la Damasc în septembrie. Prezentîndu-se drept “un agent al păcii”, Nicolas Sarkozy i-a primit duminică la Elysee pe Ehud Olmert şi pe preşedintele Autorităţii Naţionale Palestiniene într-un moment în care negocierile de pace riscă să deraieze din cauza continuării colonizării israeliene.