Liderii europeni ar putea începe săptămîna viitoare să îşi aleagă viitorul ministru al Afacerilor Externe şi, mai ales, preşedintele, o funcţie care pare să-i scape favoritului Tony Blair, după ce ratificarea Tratatului de la Lisabona pare să nu mai întîmpine dificultăţi. Şefii de stat şi de guverne din UE se vor întruni în cadrul unui summit la Bruxelles, joi şi vineri. Întîlnirea ar urma să fie consacrată convingerii preşedintelui eurosceptic ceh, Vaclav Klaus, să semneze Tratatul de la Lisabona şi să ridice, astfel, ultimul obstacol care stătea în calea intrării în vigoare a acestuia. Dar terenul a fost deminat, în parte, încă de vineri. Preşedintele Klaus părea pregătit să parafeze textul, gest pe care l-a condiţionat de obţinerea unei derogări de la Carta Drepturilor Fundamentale Europene, ca în cazul Marii Britanii şi Poloniei. Slovacia ar putea, de asemenea, profita de aceasta. Obiectivul acestuia este împiedicarea oricărei restituiri a bunurilor germanilor din regiunea Sudeţilor, confiscate în anul 1945. În cazul altor ţări, formula nu va conduce la obligaţia unei reluări periculoase a procesului de ratificare. Verdictul Curţii Constituţionale cehe va fi cunoscut marţi. Aceasta va anunţa dacă primeşte un recurs împotriva tratatului. Cel puţin posibilitatea nominalizărilor pentru noile funcţii, prevăzute de acest text, se deblocheză.

Considerat mult timp favorit pentru preşedinţia Consiliului European, fostul premier britanic, Tony Blair, pare în prezent izolat, chiar abandonat. O declaraţie recentă a preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, primul care a rostit numele lui Tony Blair, i-a afectat în mod serios şansele. “Faptul că Marea Britanie nu face parte din zona euro, rămîne o problemă pentru alegerea unui britanic”, a afirmat preşedintele Sarkozy. Ţările din Benelux, cărora li s-au alăturat Austria şi Polonia, au anunţat care este profilul lor preferat. Iar acesta nu corespunde deloc charismaticului Tony Blair, în vîrstă de 56 de ani, susţinător al fostului preşedinte american George W. Bush şi al războiului din Irak. “Avem nevoie de un candidat care să nu fie pentru Bush, ci pentru Obama”, a declarat tranşant cancelarul austriac, Werner Faymann. Şi cancelarul german Angela Merkel, continuă să păstreze, pînă în prezent, tăcerea asupra lui Tony Blair, lucru interpretat ca un refuz, mai degrabă decît o aprobare.

Cel puţin doi participanţi la viitorul summit, premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker şi omologul său olandez, Jan Peter Balkenende, ar putea obţine această funcţie. Mai mulţi factori sînt în favoarea lui Jan Peter Balkenende, în pofida faptului că este departe de a avea charisma lui Tony Blair şi că este puţin cunoscut pe scena mondială, în contextul în care Europa ar dori, în mod ideal, să fie încarnată de o persoană capabilă să vorbească de la egal la egal cu mai marii lumii. În vîrstă de 53 de ani, premierul olandez este mai degrabă o faţă nouă. Este creştin-democrat, un atu într-o Europă în care domină dreapta, şi ar urma să beneficieze de susţinerea ţărilor mici.

Va fi necesar să se ajungă la un acord cu privire la numele Înaltului reprezentant pentru Politică Externă şi Securitate, lucru ce pare cel puţin la fel de complicat. Pentru a respecta echilibrul politic, în cazul în care Jan Peter Balkenende este ales, va fi necesară desemnarea unui social-democrat. Însă nu sunt prea mulţi care să corespundă acestui profil. Laburistul şi diplomatul britanic David Milliband, a cărui cotă de popularitate pare să crească, a afirmat vineri că el nu este candidat.