Uniunea Europeană şi-a completat, sâmbătă, structurile de conducere cu două noi personalităţi, polonezul Donald Tusk fiind numit la conducerea Consiliului European şi italianca Federica Mogherini în funcţia de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate. Cei doi au fost nominalizaţi în contextul în care UE se confruntă cu cea mai gravă criză de la sfârşitul Războiului Rece, odată cu conflictul din Ucraina. Luxemburghezul Jean-Claude Juncker a fost desemnat, la sfârşitul lui iunie, preşedinte al Comisiei Europene, astfel că echilibrul politic rămâne neschimbat: doi conservatori şi o socialistă.

Odată cu nominalizarea lui Tusk, este pentru prima oară când un stat din estul Europei obţine unul dintre posturile majore ale UE, la 25 de ani după destrămarea blocului comunist şi la zece ani după aderarea acestora la UE. Premier polonez de şapte ani, Tusk îi va succede, la începutul lui decembrie, lui Herman Van Rompuy, care a fost primul preşedinte permanent al Consiliului, un post strategic, care trebuie să coordoneze activitatea şefilor de stat şi de Guvern şi să reprezinte UE în străinătate, alături de preşedintele Comisiei. „Donald Tusk a fost implicat în decizii dificile, în ultimii ani şi ultimele luni, referitor la euro, dar şi la crizele internaţionale, precum cea din Ucraina. Pe scurt, este un om de stat pentru Europa”, a subliniat Van Rompuy. Fostă membră a blocului comunist, Polonia face parte dintre statele UE cele mai ferme faţă de Rusia, de la începutul crizei din Ucraina. Alegerea lui Tusk transmite astfel un mesaj clar Moscovei.

Noua echipă de lideri europeni va trebui să înfrunte trei provocări majore, a afirmat Van Rompuy în cursul unei conferinţe de presă alături de Tusk şi Mogherini: o economie în stagnare, criza din Ucraina, cea mai gravă ameninţare pentru securitatea continentului de după Războiul Rece, dar şi locul Marii Britanii în UE. Deşi faptul că nu stăpâneşte bine engleza şi franceza era considerat un handicap, Tusk a promis că îşi va perfecţiona limba engleză. Evocând "provocările importante care aşteaptă Europa", cancelarul german, Angela Merkel, care l-a propus încă din iulie, a felicitat ”nominalizarea unui european calificat, angajat şi pasionat, la 25 de ani după căderea Zidului”. Provenit din Mişcarea Solidaritatea, care a înlăturat sistemul comunist de la putere în Polonia, în 1989, acest istoric de profesie şi-a clădit imaginea unui om eficient, care şi-a condus ţara cu succes, în special în perioada crizei economice. Chiar dacă Polonia nu este membră a zonei euro, Tusk va prezida şi summiturile acesteia.

Federica Mogherini, în vârstă de 41 de ani, prezintă un alt profil. Ministru al Afacerilor Externe de numai câteva luni, ea face parte din familia socialistă europeană şi este considerată prea blândă faţă de Rusia. După victoria zdrobitoare a partidului său la alegerile europene, care îl face primul partid de stânga din Europa, premierul Matteo Renzi a cerut numirea ei pentru a-i succede britanicei Catherine Ashton, în noiembrie. Ea şi-a multiplicat călătoriile în străinătate, inclusiv în Ucraina şi în Rusia. Întrevederea sa cu preşedintele rus, Vladimir Putin, i-a atras critici din mai multe state din Est, care au acuzat-o atunci că este ”pro-rusă”. ”Încercăm să facilităm o formă de dialog. Trebuie menţinută deschisă calea diplomatică. Ştim cu toţii că nu există opţiune militară”, a precizat Mogherini. Celor care îi reproşează lipsa de experienţă, tânăra le-a răspuns că ea reprezintă ”o nouă generaţie de lideri, care cred că Europa este un vis devenit realitate şi trebuie să fim atenţi să nu se transforme într-un coşmar”.