UE, care a obţinut personalitate juridică prin Tratatul de la Lisabona, face primii paşi în direcţia semnării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dar această acţiune pune anumite probleme la nivel de instanţe juridice. Toate statele membre UE sunt semnatare ale Convenţiei din 1950, care garantează o serie de drepturi, printre care libertatea de gândire, exprimare, asociere şi religiei. Instanţa care veghează la respectarea acestor drepturi este Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg. Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie, obligă blocul comunitar să semneze această convenţie, în calitate de entitate juridică separată. Această măsură va face posibilă atacarea UE în instanţă, de cetăţenii din UE care consideră că drepturile lor au fost încălcate de instituţiile europene. Anterior, ei puteau să atace în instanţă doar propriul stat. Potrivit profesorului Jose Pastor Ridruejo, de la Universitatea din Madrid, ”acesta va fi un pas uriaş înainte din punct de vedere al drepturilor omului şi va crea o siguranţă legală completă”.

Măsura ridică şi anumite probleme. Este vorba în principal despre posibilitatea apariţiei unui conflict decizional între Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi Curtea Europeană de Justiţie, care are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte interpretarea legislaţiei UE. Potrivit academicienilor prezenţi joi la o şedinţă a Parlamentului European, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ar putea fi folosită ca un tribunal de ultimă instanţă, după ce tribunalele naţionale şi Curtea Europeană de Justiţie îşi prezintă deciziile.