UE, promotor al păcii, reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului

UNIFICAREA UNUI CONTINENT Institutul Nobel de la Oslo a decernat Premiul Nobel pentru Pace pe 2012, Uniunii Europene (UE). Comitetul Premiului Nobel pentru Pace, format din cinci membri, a luat decizia în unanimitate. ”UE şi strămoşii săi contribuie de peste şase decenii la promovarea păcii, la reconciliere, democraţie şi drepturile omului în Europa”, a declarat preşedintele Comitetului Nobel, norvegianul Thorbjoern Jagland. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, s-a declarat emoţionat şi onorat la decernarea premiului.

Premiul Nobel pentru Pace răsplăteşte un proiect sinonim cu pacea şi democraţia de peste o jumătate de secol, într-un moment deosebit de dificil al istoriei sale, în care UE este serios fragilizată de criza euro. ”Este o distincţie care ar fi trebuit acordată de mult timp”, consideră Jean-Dominique Giuliani, preşedintele Fundaţiei Robert Schuman, de la numele politicanului francez autor al actului de naştere al proiectului, prin declaraţia din 1950. ”UE a adus linişte unui continent obişnuit cu războaiele, ale căror orori au culminat în secolul XX cu două din cele mai aspre ideologii totalitare şi două din cele mai groaznice conflicte mondiale. UE a inventat ceva ce nu a mai existat în istoria omenirii: unificarea paşnică a unui continent, care are la bază reconcilierea franco-germană”.

RUTINA PĂCII La peste 62 de ani de la Declaraţia Schuman şi 55 de ani de la Tratatul de la Roma din anul 1957, care i-a oferit baza juridică, Comunitatea Europeană, din care făceau parte doar Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg, UE se poate mândri acum cu 27 de state membre şi cu cea mai lungă perioadă fără război din istoria ţărilor care o alcătuiesc. Cu lărgirea spre est din 2004, apoi din 2007, UE a reunit cele două jumătăţi ale Bătrânului Continent, separate timp de o jumătate de secol de Cortina de Fier, iar spaţiul Schengen, fără paşapoarte, vizează să trimită posturile de control de la graniţe la raionul de vechituri. UE mai este campioană la ajutorul umanitar şi susţinerea pentru dezvoltare, având un rol de frunte şi în lupta împotriva încălzirii climatice. UE încearcă să joace şi un rol de conciliere pe plan diplomatic, ca de exemplu în cadrul negocierilor privitoare la domeniul nuclear iranian.

CONTESTĂRI Lech Walesa, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983, s-a declarat surprins şi dezamăgit de acordarea acestei distincţii UE. Liderul istoric al Sindicatului Solidaritatea din Polonia, un simbol al victoriei paşnice împotriva regimului comunist, a argumentat: ”Desigur, UE încearcă să schimbe Europa şi lumea în mod paşnic, dar este plătită pentru acest lucru, în timp ce activiştii se angajează în acţiunea lor numai pentru apărarea unei idei. În această lume există numeroase cazuri de angajament prsonal”.

Fosta disidentă sovietică şi apărătoare a drepturilor omului Liudmila Alexeeva a afirmat că regretă că Premiul Nobel pentru Pace a fost acordat UE şi nu activiştilor în domeniul libertăţilor individuale. ”UE este o organizaţie enormă, destul de birocratică şi cred că acordarea acestui premiu nu va juca niciun rol în politica sa pe viitor”, a declarat Alexeeva, în vârstă de 85 de ani. Aflată printre favoriţii la premiul Nobel pentru Pace, alături de alţi militanţi ruşi, Alexeeva a afirmat că activiştii în domeniul libertăţilor individuale din numeroase ţări ar fi avut mai multă nevoie de o astfel de recompensă. Alexeeva a avut aceeaşi reacţie când Nobelul pentru Pace i-a fost acordat în 2009 lui Barack Obama, la mai puţin de un an de la alegerea sa în funcţie. Liudmila Alexeeva, preşedinte al grupului Helsinki din Moscova, reprezintă un simbol al luptei pentru drepturile omului atât în fosta URSS, cât şi în Rusia lui Vladimir Putin.