Legea dării în plată (DIP) a intrat în vigoare, a trecut apoi cu brio testul Curții Constituționale, iar acum produce efecte. Te-ai gândi că banksterii au lăsat-o mai moale cu criticile, nu-i așa? Greșit. Oamenii doar și-au schimbat discursul toxic, lăsând placa „DIP e risc sistemic sever“ și trecând la „Vai, ce lege inutilă, care n-are niciun efect“. În esență, oamenii încearcă să-i minimizeze importanța și să o picteze drept o inutilitate haioasă. Cât se poate de FALS! Legea DIP e o pârghie, o soluție de ultim resort; la fel ca insolvența. Ce, legea insolvenței nu-i bună pentru că nu intră foarte multe firme în incapacitate de plată? Să fie clar - e suficient ca un singur român disperat să scape de datorii, dând locuința în plată, în loc să fie evacuat și executat silit, și deja vorbim de un act normativ de SUCCES.

CE ABERAȚII... Unora le place maxim să bată câmpii. Alții se trezesc vorbind deși nu înțeleg exact ce se întâmplă. Maarten Deboo, șef la platforma imobiliară Wizmo.ro, spre exemplu, spune că legea dării în plată (DIP) a avut efecte imediate în piața bancară și-n segmentul imobiliar, dar că - cităm - dezechilibrele nu au durat mult. Ce dezechilibre, boss? De ce se induce ideea eronată că legea DIP ar îngropa sistemul bancar? E ca și cum ai spune că legea insolvenței omoară economia, pe motiv că există posibilitatea ca TOATE firmele din țară să intre simultan în incapacitate de plată... Legea DIP, ca și insolvența, este doar o pârghie, o soluție de ultim resort pentru oameni disperați. Nimeni nu merge zâmbind la bancă și spune „Ia, bă, casa mea, spală-te pe cap cu ea!“. Nu trebuie să fie zeci de mii de cereri de dare în plată ca să poți caracteriza legea drept bună. E suficient ca un singur român să se poată elibera de datorii, în loc să fie dat afară din locuință și executat silit până când nu mai rămâne nimic din el. Până și finanțatorii spun asta (probabil involuntar) - „În octombrie, după câteva luni agitate în real estate, ca urmare a intrării în vigoare a legii DIP, creditarea s-a reluat, ajungând la nivelul din primăvară. Ofertele băncilor au fost aproape în întregime ajustate la cerere; avem avans de 20 - 25% și dobânzi în plaje rezonabile. În plus, prețurile imobilelor urmează un trend crescător sustenabil (potrivit datelor Kiwi Finance - n.r.)“. Cu alte cuvinte, darea-n plată nu-i risc sistemic sever, așa cum au pictat-o banksterii, „avocații“ lor vocali și scumpi de la BNR, asociațiile din domeniu, constructorii și, în unele cazuri, asociațiile oengiste de protecție a copiilor (faza cu legea DIP care-i lasă pe copii fără case a fost neprețuită - n.r.).

URÂCIOȘI DIN FIRE Chiar și așa, nu ducem lipsă de declarații toxice. Șeful brokerului de credite Kiwi Finance, Anca Bidian, spune că, după ce bancherii au revenit la avansurile normale, cererile noi i-au suprasolicitat, iar asta a dus la timpi foarte mari de răspuns - „O lege cu „beneficii“ reduse și punctuale a produs mai mult disconfort și gălăgie decât efecte coerente și sustenabile“. Oau! Ce omite să spună Bidian este că banksterii majoraseră în bloc avansul, până la cote științifico-fantastice, încălcând probabil și multe norme concurențiale, doar ca să ia atitudine împotriva „populistei“ dări în plată. Și uite că, din păcate, autoritățile au pus botul, suplimentând cu încă 500 milioane lei bugetul subvenției Prima Casă... Cât despre „beneficiile“ reduse... să nu uităm că legea a trecut pe la Curtea Constituțională a României, iar mecanismul ei a rămas neschimbat. Simpla notificare are efect de înghețare a obligațiilor contractuale, lucru care facilitează fie negocierea reducerii poverii creditului, fie darea efectivă în plată voluntară, la notar. Doar în caz de contestație se ajunge în instanță și, conform CCR, se va impune verificarea existenței impreviziunii (adică probarea motivului peste voința sa pentru care clientul nu mai poate plăti ratele). Aș zice că astea-s beneficii, nu „beneficii“.