Şase senatori – altminteri persoane onorabile – şi-au pus semnătura pe un proiect de lege prin care Oficiul Naţional pentru Registrul Comerţului ar urma să treacă de la Ministerul Justiţiei la Camera de Comerţ. Alina Gorghiu (PNL), Florin Iordache (PSD), Klarik Laszlo Attilla (UDMR), Marko Attila (UDMR) şi Aurel Veiner (Minorităţi) sunt cei care nu mai puteau dormi de grija acestei măsuri menite să înlocuiască o administrare “rigidă” a veniturilor Registrului (adică bani vărsaţi la buget) cu una “elastică” (Camera de Comerţ ar putea să-şi finanţeze activităţile şi chiar să le dezvolte).

Proiectul nu e nou. Noi sunt oamenii băgaţi în faţă. Cu motivarea reparării unui abuz! În 2002, când se declanşase bătaia pe conducerea Camerei de Comerţ, Năstase le-a suflat chifteaua din farfurie, anulând cea mai importantă sursă de venituri a unei Camere care nu prea mai făcea nimic altceva. Prima “reparaţie” a fost încercată de liberalul Ovidiu Silaghi, în 2006, care a apăsat pe coarda de partid: între timp, pe Cameră pusese mâna avocatul interlop Mihai Vlasov, liberal şi el şi socru de ministru liberal. N-a ţinut. Trei ani mai târziu însuşi ginerele David s-a aruncat în luptă, obţinând un vot din partea ambelor Camere, dar picând la testul constituţionalităţii.

Evident, în spatele tuturor acestor manevre a stat celebrul Mihail Vlasov, organizatorul unui puci prin care a pus mâna pe Cameră şi – mai ales – pe găina sa cu ouă de aur, ROMEXPO. După ce a dat iama în banii adunaţi de Cojocaru printr-un comportament faraonic (se deplasa doar cu Rolls Royce-ul şi organiza prezentări de modă extravagante pentru creaţiile fiicei sale) şi i-a terminat, a început să caute cu disperare o soluţie. Iar singura părea să fie aceasta: restitutio în in integrum a taxelor plătite pentru servicii registrului.

Viciul de fond al unei asemenea manevre nu sare deloc în ochii celor care speră să se poată dedulci într-un fel sau altul din roadele sale: anume faptul că o entitate privată nu poate fi alimentată dintr-un serviciu public. E ca şi cum ai da Fiscul pe mâna unei companii private de-a lui Blejnar, pe motiv că statul e prea rigid ca să gospodărească eficient încasările de la populaţie. Prostirea (pentru că refuz să cred că e vorba de altceva) celor şase senatori este expresia disperării de care a fost cuprins avocatul ieşean (e avocat, nu inginer, cum credea Băsescu) în faţa perspectivei unui veritabil dezastru: Romexpo e încărcată de datorii, iar membrii cotizanţi ai Camerei se împuţinează văzând cu ochii (mai puţin de 10% dintre firmele înscrise în Registrul Comerţului sunt membre ale Camerei de Comerţ şi Industrie).

Marele maestru al combinaţiilor mai mizează pe ceva: pe solidaritatea de partid şi pe bunăvoinţa (sau măcar indiferenţa) ministrului Justiţiei, condus de ştiţi dvs. cine…