Sub acest titlu ca de rubrică jurnalistică, folosit în cazul evenimentelor foarte recente, încerc să fac şi eu acum, cu evidentă intenţie ironică, un fel de inventar calendaristic mai mult sau mai puţin jubiliar.

Aşadar, am avut „Ziua bărbatului”, „Ziua Europei”, care a coincis şi cu marele eveniment fotbalistic bucureştean numit Finala „Europa League”, dar şi „Ziua Regelui”, botezată telegrafic astfel pentru motive de concizie gazetărească, titulatura completă fiind, încă de la 10 mai 1881, când România a fost declarată Regat în mod oficial, „Ziua Regalităţii Române”. Singurele coincidenţe notabile sunt următoarele: de „Ziua bărbatului” Traian Băsescu a lipsit cu desăvârşire de pe scena publică autohtonă, marea finală fotbalistică de la Bucureşti, foarte bine organizată şi care îl anunţă pe Sorin Oprescu drept câştigător sigur în alegerile din capitală, a fost precedată „milimetric” de o mare încăierare la Cluj, în campionatul naţional, iar de „Ziua Europei”, fix atunci, UE a blocat 1 miliard de euro din ultima tranşă de împrumut pe care urma să o primească Grecia, pe motiv că instabilitatea politică din această ţară va face nesigură, dacă nu chiar improbabilă, rambursarea banilor... Cu alte cuvinte, fiecare aniversare sau sărbătoare a avut parte de lumini şi umbre, metaforic vorbind, căci până şi „Ziua Regelui”, care se anunţa cea mai liniştită dintre toate, a coincis cu un record de accidente rutiere soldate cu victime, între care la loc „de cinste” s-a aflat tamponarea în serie a trei tramvaie din Bucureşti. Morala improvizată a unei asemenea „fabule” ar fi că, în realitatea românească de fiecare zi, apare aproape de fiecare dată un fapt divers ce riscă să eclipseze un eveniment important, o ştire, internă sau externă, pe care le „concurează” în stil mai mult sau mai puţin balcanic. Dacă nu sunteţi de acord cu acest tip de raţionament, doar pe jumătate ironic, atunci trebuie să ne resemnăm că România este „ţara tuturor coincidenţelor”!

Fără aceste două alternative posibile de interpretare, nu poate fi înţeleasă atitudinea lui Jeffrey Franks, la încheierea mandatului său de negociator FMI la „Porţile Orientului”, care a ţinut să-l contrazică, în „treacăt”, pe Victor Ponta, cu privire la măririle de salarii şi pensii, ca şi în legătură cu reducerea TVA-ului la alimentele de bază, făcând acest gest public parcă în amintirea chefului de pomină de la Buşteni, oferit anul trecut de Emil Boc...

Asta ce mai e? „Coincidenţă” politică de ultimă oră?!