TRECEŢI PRUTUL! „Noi eram tineri. Ce ştiam noi de război. Noi vroiam să facem vele, să mergem la plajă, să ne plimbăm cu fetele... asta era distracţia noastră. Eram cuminţi ca nişte fete mari“, aşa începe povestea unuia dintre cei doi ofiţeri de marină care au supravieţuit timpului, martor la scufundarea distrugătorului rusesc „Moskva“, în urmă cu 70 de ani. În vârstă de 90 de ani, amiralul Doru Alexandru Ionescu spune că de la primul pas pe care l-a făcut la bordul navei de luptă „deja plutea în aer praful de puşcă“. „Pe Mircea (bricul Mircea – n.r.) l-au luat şi l-au evacuat la Brăila, aşa că practica se făcea pe navele de luptă. Eu am fost repartizat ca servant la un tun al distrugătorului „Regele Ferdinand“. Pe 26 mai 1941 au început primele operaţii de război. Uvertura a fost operaţia de minare a zonei din faţa Constanţei. Ocupantul german, sau aşa-zisul prieten, era în ţară, iar duşmanul se contura ca fiind Uniunea Sovietică. Pe 21 iunie, mareşalul Antonescu a ordonat trecerea Prutului. Noi nu aveam ce face la Prut aşa că ne-a concentrat pe zona noastră. A sosit muniţia de război. Seara, la ora 20.00, toată lumea a fost consemnată la bord. La ora 22.00 s-a citit comunicatul. Eram entuziasmaţi. Am simţit o mare bucurie. Simţeam că mergem să eliberăm Ardealul“, îşi aduce aminte amiralul Ionescu.

AM TRAS CA LA NUNTĂ. Primul atac al aviaţiei ruse a arătat înverşunarea cu care marinarii români vroiau să fie la Prut, să aducă Ardealul acasă. „Peste noapte, Constanţa a fost bombardată. Distrugerile au fost mici. Noi am tras ca la nuntă. Tot armamentul din port a deschis focul când au venit avioanele crezând că fac mare lucru. Ele erau însă pe la 4.500 de metri, iar cu puşcoacele noastre nu aveam ce să le facem. Nu s-a băgat nimeni la adăpost. Noaptea următoare bombardamentul a continuat, iar submarinul Delfinul a ieşit în larg. Noi am stat şi am înghiţit bombardamentul. A doua noapte s-a pus ordine şi numai artileria şi bateriile antiaeriene de pe coastă mai trăgeau. A treia noapte s-a hotărât să se pună în aplicare un plan de dispersare. Noi aveam raionul la Midia cu distrugătorul „Mărăşeşti“. Distrugătoarele „Regina Maria“ şi „Mărăşti“ erau în zona capului Tuzla. În noaptea de 25 iunie s-a dat alarma şi am ieşit în dispersiune. Am stat două ore la ancoră, iar apoi în balans. Dimineaţa la 04.00 s-a dat din nou alarma. Toată lumea a trecut la posturile de luptă. Eu eram la tunul cinci din pupa“, povesteşte amiralul Ionescu.

DOUĂ SILUETE. Amiralul îşi aminteşte că întâlnirea cu cele două distrugătoare ruseşti, „Moskva“ şi „Kharkov“, era să treacă neobservată dacă acestea din urmă nu ar fi deschis focul asupra Constanţei. „La un moment dat vedem spre sud-est, cam în faţa Constanţei, la limita barajului de mine, două siluete. Am crezut că sunt „Regina Maria“ şi „Mărăşti“ care cine ştie de ce au fost date mai încoace. Ăia de la sud, de pe „Regina Maria“ şi „Mărăşti“ văd şi ei siluetele şi au crezut că suntem noi şi că cine ştie ce am găsit pe acolo. Nimeni nu s-a speriat. Când, nu trece mult, şi ăia încep să tragă. Au deschis focul. Erau de fapt nave sovietice trimise în misiune de recunoaştere a apărării litoralului şi de a bombarda un tren cu muniţie din Gara Palas. Au tras cu o precizie foarte bună. Trenul de muniţie, după câteva salve, a luat foc şi a început să explodeze. Reglajul a fost făcut cu un avion de observaţie pe care noi nu l-am văzut. Nici alarma nu s-a dat, că era un singur avion... În spatele celor două distrugătoare ruseşti, la 20 de mile marine, venea o forţă de susţinere formată dintr-un crucişător şi mai multe distrugătoare“, a declarat amiralul despre prima întâlnire cu inamicul.

GREŞELILE COPILĂRIEI RĂZBOIULUI. La scurt timp după ce distrugătoarele ruseşti au început bombardamentul asupra Constanţei, forţele române au deschis focul. „Regina Maria a deschis prima focul. Imediat a început să tragă şi artileria de coastă germană. Când au văzut că sunt încadraţi de proiectile, ruşii au încercat să facă un rondou. Când veneau spre Constanţa, „Kharkov“ a intrat cu paravanul de protecţie antimină în linia de protecţie a barajului de mine, aşa că „Moskva“ a trecut în faţă şi au început să iasă din zonă. În timp ce ieşeau, „Moskva“ a pierdut şi ea paravanul şi au lansat fumigene. Prin această pătură de fum am observat o explozie care apărea ca soarele la răsărit. A fost o explozie foarte mare. După ce nu s-a mai văzut fum a apărut o singură navă. „Moskva“ s-a scufundat în cel mult 20 de secunde. Am auzit că vedetele torpiloare româneşti s-au dus şi au cules supravieţuitori. Versiunea sovietică spune că nu barajul de mine a scufundat nava, ci o torpilă a unui submarin sovietic. Şi spun asta fără niciun semn de ruşine. Eu nu cred acest lucru. Cică au observat un periscop de submarin. Ce e drept, submarinul „Delfinul“ era ieşit dar se afla mai la sud, în faţă la Agigea, deci el nu a torpilat. În primele zile de război dacă nu vedeam zece periscoape pe zi nu era nimic. Sunt greşelile copilăriei războiului pe care le elimini cu timpul. Putea să fie o mină, dar putea să fie şi un proiectil de pe „Regina Maria“ care să fi lovit „Moskva” în zona căldării sau în zona puţului de muniţii. Prima salvă a bateriei de coastă a căzut în dreapta, iar când a doua salvă trebuia să cadă, nava deja explodase. Acum este ori de la „Regina Maria“ ori de la „Mărăşti“. „Mărăşti“ însă nu trăsese. Deci cel mai probabil este un proiectil de la „Regina Maria“ ori o mină a barajului românesc“, povesteşte amiralul Ionescu despre ultimele clipe ale distrugătorului „Moskva“.

MORMÂNTUL DE SUB APE. Ieri dimineaţă, nava de debarcare „YAMAL“ a Forţelor Navale Ruse a plecat din Portul Constanţa spre locul în care cercetătorii „Respiro Society“ au identificat, la începutul lunii mai, epava distrugătorului „Moskva“. La exact 70 de ani după ce nava a devenit sicriu pentru peste 300 de marinari ruşi a fost organizată o ceremonie comemorativă de depunere a coroanelor de flori şi a plăcii comemorative în apele riverane ale Constanţei. „Acest lucru ajută la scrierea ultimelor pagini tragice ale celui de-al doilea Război Mondial. Ceremonia care a avut loc a fost dedicată memoriei marinarilor căzuţi la datorie, în particular marinarilor de pe „Moskva“. Ceremonia a fost desfăşurată de marinarii flotei ruse din Marea Neagră, dar şi de marinari din Forţele Navale Române. Veteranii au spus că războiul are jertfe şi noi ne închinăm în faţa acestor jertfe astăzi“, a declarat reprezentantul diplomatic al Federatiei Ruse la Constanţa, Mikhail Mikhailovici Reva. Epava distrugătorului rusesc se află la o adâncime de 45 de metri, aşezată cu chila pe nisip, la aproximativ 15 mile marine travers de Agigea. Reprezentanţii „Respiro Society“ au declarat că epava nu va fi penetrată, fiind declarată „mormânt” şi deci nu se doreşte profanarea acesteia. Din cei 400 de membri ai echipajului, Marina Română a salvat doar 69 de marinari ruşi, printre care şi comandantul navei, A.B. Tuhov.