La mulţi ani şi bine v-am regăsit după scurta vacanţă de Revelion! Să dea Dumnezeu să avem parte de un an mai liniştit şi mai bun, din orice punct de vedere, decât au fost ultimele două perioade calendaristice similare...

Cel puţin la nivelul „faptului divers”, jurnalistic vorbind, noul an a debutat destul de spectaculos, având în vedere sumedenia de accidente mortale, crime ori sinucideri, de unde se vede că românii nu par mai înţelepţi în 2012 şi nici n-au învăţat mare lucru de la viaţă. Dar cele câteva mari probleme ale acestui an sunt altele: evoluţia crizei din Europa, pe fondul crizei financiare mondiale, situaţia politică internă din România, într-un an electoral controversat şi crucial, în acelaşi timp, ca importanţă, pentru viitorul naţiunii noastre, precum şi... calendarul mayaş! Să nu zâmbiţi, fiindcă s-ar putea, Doamne fereşte, să nu fie de glumă...

Într-adevăr, pentru enigmaticii mayaşi, dispăruţi atât de misterios de pe scena istoriei, ultima zi consemnată în calendarul lor este 31 decembrie 2012. Oare, să însemne asta că acest an este chiar ultimul din istorie, în forma în care o cunoaştem şi o trăim noi acum? Ca să fac haz de necazul acestei nelinişti v-aş mărturisi ironic că nu mi-ar pica bine ca sfârşitul lui Traian Băsescu să coincidă cu al nostru! Eu cred că există viaţă şi după Băsescu... Să fiţi iubiţi şi optimişti, căci nu mor caii când vor câinii!