Scriitorul italian Uberto Eco, invitat al muzeului Luvru pentru a organiza o serie de evenimente culturale, consideră că pentru a proteja operele de artă ar trebui generalizate copiile, că fiecare muzeu ar trebui să aibă un bar şi că respiraţia vizitatorilor este cea care deteriorează tablourile. ”Mijloacele tehnice sînt atît de avansate încît se poate înlocui chiar şi Giocconda, fără ca nici măcar specialiştii să remarce”, consideră scriitorul.

După Robert Badinter, Toni Morrison, Anselm Kiefer şi Pierre Boulez, scriitorul italian Umberto Eco are acum mînă liberă pentru a realiza o toamnă culturală la Luvru, timp de o lună şi jumătate, din 2 noiembrie. ”Prima mea vizită la Louvre a fost în 1952. Atunci nu se călătorea cu uşurinţă şi a trebuit să aştept 20 de ani pentru a ieşi din ţara mea”. Apoi, la fel ca în marile muzee din lume, a fost de foarte multe ori. Reţeta sa pentru a evita indigestia? ”Nu trebuie să stai într-un muzeu mai mult de o jumătate de oră. Dar de fiecare dată, pentru a vedea o singură operă”, susţine Eco. Acest mare hedonist nu se simte în largul său dacă stă departe de un bar şi un pahar de whisky. La Pinacoteca din Brera, Milano, soţia sa, care lucrează acolo, s-a luptat cu directorul pentru a instala un bar. ”Un muzeu cu un bar înseamnă, după mine, că poţi face o pauză şi astfel să nu vezi mai mult de două opere la o vizită”. ”Am avut privilegiul să mă plimb noaptea în Luvru, cînd Francois Mitterand şi Elie Wiesel au creat Academia Universală de cultură. Găseam, în anumite seri, cenaclul care cuprindea mai mulţi laureaţi ai premiului Nobel pentru reuniuni în sălile administaţiei. La acea oră, atmosfera şi perspectivele galeriei sînt cu adevărat impresionante. M-am plimbat de asemenea şi în subsoluri şi am avut un sentiment parcă scos din Codul lui Da Vinci”, povesteşte Eco. ”Nebunii” care trec prin muzeu şi frenezia lor de a o fotografia pe Mona Lisa îl enervează. ”Sînt periculoşi. Toţi conservatorii ştiu că respiraţia vizitatorilor va distruge tablourile. Ar trebui făcute analize pentru a şti care respiraţie, cea japoneză, germană, italiană sau, ştiu-eu, este mai nocivă. Este posibil - unii mănîncă mai mult usturoi, alţii ceapă”, spune scriitorul. Generalizarea copiilor pentru atenţia maselor fetişiste este o soluţie, în viziunea scriitorului. ”Majoritatea sculpturilor din antichitatea romană sînt reproduceri ale originalelor greceşti. Ştiaţi că statuia David de Michalengelo care e în faţa Palatului Comunal din Florenţa nu e originală? Azi, mijloacele tehnice sînt atît de avansate încît Gioconda ar putea fi înlocuită fără ca nici măcar specialiştii să remarce”.

Scriitorul italian Umberto Eco este invitat la muzeul Luvru, în perioada 2 noiembrie-11 decembrie, pentru a organiza o serie de evenimente culturale. Muzeul i-a dat lui Eco mînă liberă pentru a-şi prezenta viziunea personală asupra operelor expuse prin 20 de expoziţii, spectacole de dans sau conferinţe. Umberto Eco propune ”Vertige de la liste”, un parcurs în istoria artei, literaturii şi muzicii, o serie de evenimente culturale la care vor participa experţi din domeniul artei. Printre evenimentele organizate se numără o serie de conferinţe ţinute de specialişti în comorile medievale, în pictura lui Bruegel cel Bătrîn sau în ceramica de la Bernard Palissy, de recitaluri, lecturi de poezie sau proiecţii din filme vehi care vor inventaria culturile lumii. Semiotician şi teoretician al artei, Umberto Eco, unul dintre exponenţii avangardei culturale italiene a anilor \'60, a predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste cincizeci dintre ele. Romanul ”Numele trandafirului”, distins cu Premiul Strega şi Premiul pentru cea mai bună carte a anului, a fost ecranizat de Jean-Jacques Annaud, în 1986, cu Sean Connery, Christian Slater şi F. Murray Abraham în rolurile principale. Este autorul a două compendii de istorie a esteticii, ”Istoria frumuseţii” şi ”Istoria urîtului”.