Jean Constantin a fost comemorat, sâmbătă, de un mic grup format din rude, prieteni apropiaţi şi soţia sa, Nina Jean. De la eveniment au lipsit colegii de scenă ai artistului, dar şi sora sa, Ileana Jean. De la ora 13.00, la mormântul din Cimitirul Central al îndrăgitului actor s-a desfăşurat slujba de pomenire, iar parastasul a avut loc, între 14.00 şi 16.00, la restaurantul „Vraja mării”, unul dintre localurile preferate ale regretatului maestru, alături de „Colonade” şi terasa „Pelican”.

• Un artist de legendă • „Aducea cu el veselie, a fost foarte talentat, a jucat în multe din filmele mele pentru copii. Îi simţim lipsa şi vedem cum timpul trece îngrozitor de repede. Iată, suntem la prima lui pomenire: nu mai avem acei mari artişti care ne-au făcut viaţa frumoasă... încet-încet, dispar pe rând şi suntem mai săraci cu fiecare an care trece”, a declarat, cu regret, apreciatul compozitor Dumitru Lupu, prezent alături de soţia sa, Ileana Şipoteanu, la comemorare.

Marele actor Jean Constantin s-a născut pe 21 august 1928, la Techirghiol, unde, peste ani, a devenit cetăţean de onoare al oraşului. Primarul din Techirghiol, Adrian Stan, a aprins o lumânare la mormântul artistului: „Localitatea nu este bogată prin clădiri ori prin ceea ce oferă, ci mai ales prin sufletele oamenilor care au trăit aici. În memoria lui Jean Constantin rămân cele 89 de filme cu care i-a bucurat pe românii de pretutindeni. Noi încercăm să-i păstrăm memoria sa şi prin faptul că am denumit teatrul de vară cu numele său. Astfel, toţi cei care trăiesc sau trec prin Techirghiol realizează că Jean Constantin va rămâne mereu în inimile noastre”.

• Nea Jean, un om al mării • Jean Constantin era admirat nu doar pentru rolurile din comediile sale, ci şi pentru modestia, optimismul şi generozitatea sa. A iubit cu patimă marea, de care nu s-a despărţit niciodată. Astfel, printre cei care au vărsat lacrimi sincere la căpătâiul său au fost Gheorghe Ianachis şi Marian Grădinaru, doi dintre pescarii cu care actorul îşi împărţea clipele de linişte în largul mării sau la cherhana. „Dacă prindea doi peşti, nu mai dădea la undiţă. Nici nu mai puteam să dăm la peşte, la câte bancuri ne spunea şi râdeam. Era unic, ne era ca un tată. Când venea din turnee, ne întreba: „Aţi mâncat, mă? Aveţi bani?”. Noi: - „Nea Jane, n-avem”. El: „Criminalilor, haideţi cu mine!”. Mergeam cu el peste tot. Era foarte generos în toate privinţele. Iubea foarte mult marea, a fost un om excepţional”, povestesc cu emoţie cei doi, în timp ce în privirile lor unduiesc tristeţea şi dorul după nea Jean, dar şi lumina amintirilor frumoase. „Îi făceam ce-i plăcea mai mult: peşte prăjit şi garizi fierţi, chefurile cu el erau minunate. Câteodată, mai stăm unde puneam masa împreună şi ne gândim la el, n-avem cuvinte, trebuia să mai stea cu noi...”, adaugă aceştia.

• Jean Constantin, un prieten rar • Dumitru Galani şi fiul său, Ionuţ Galani, sunt prietenii de-o viaţă ai artistului. „Ne lipseşte foarte mult. L-am considerat un al doilea tată. Îmi amintesc că, în mai, ne întâlneam mereu în Portul Tomis, unde avea el bărcuţa... Doamna Nina (n.r. soţia regretatului actor) mi-a făcut onoarea de a-mi lăsa toate albumele de fotografii şi o parte din diplomele dânsului pe care le păstrez într-un loc din casă; am acolo o cioară din lemn, foarte simpatică, pe care sunt poze din diferite spectacole şi filme în care a jucat, dumnealui îi plăcea foarte mult această sculptură pe care i-o realizase cineva. Sunt onorat de toate amintirile pe care le am cu nea Jean”, a declarat Ionuţ Galani.

La rândul său, Dumitru Galani a adăugat: „Ziua numelui şi-o petrecea doar cu familia şi un grup de prieteni foarte restrâns. Majoritatea îl cunosc ca actor, eu l-am cunoscut pe omul Jean Constantin: era de-o mare bunătate şi bun simţ. A descreţit frunţile a milioane de români, decenii la rând. Tocmai de aceea, vă povestesc ceva sugestiv: eram la un şpriţ cu el şi cu încă doi prieteni. Era înnebunit după muzică lăutărească „pură” şi au apărut doi lăutari, îi ştiau melodiile preferate: „Floare verde, măr domnesc” era piesa favorită a lui nea Jean. Cum era el filotim, le-a dat cu nemiluita şi cei doi nu mai plecau, cine pleacă de la bani? Spontan, şi-a scos puloverul şi l-a aruncat pe ei strigând: „Să-l purtaţi pe rând!”. Acesta a fost Jean Constantin! Dumnezeu să-l odihnească!”.