8 iunie 2006 este o dată care nu va fi ştearsă uşor din mintea a mii de muncitori şi operatori portuari, dar mai ales din inimile familiilor celor şase muncitori care şi-au pierdut viaţa în catastrofa navală produsă în zona de operare a Minmetal. Ieri, la un an de la producerea tragediei, conducerea societăţii, salariaţii şi familiile celor decedaţi au ascultat slujba de pomenire susţinută de un sobor de preoţi, chiar pe cheul danei 64. Durerea soţiilor, a copiilor şi chiar a părinţilor victimelor accidentului naval nu poate fi descrisă în cuvinte. Încă de la începutul slujbei de comemorare, lacrimile rudelor şi ale colegilor au curs fără oprire. Mama lui Gheorghe Ioniţă, o bătrînă de 70 ani, şi-a bocit fiul pînă a rămas fără lacrimi şi cuvinte. Ea a avut tăria de a-şi aminti şi povesti discuţia avută cu fiul său, în ziua în care l-a văzut pentru ultima dată. „Şi-a scos fata din spital şi înainte de a pleca la muncă mi-a spus: mamă, eu cred că am să mor!. Mai tîrziu am văzut la televizor cum s-a produs accidentul. Toţi erau negri de cărbune pe faţă şi nu îl puteau recunoaşte, dar am ştiut că şi el era printre cei morţi”, a povestit bătrîna cu lacrimi în ochi. „Nu ştiu în ce fel a făcut nenorocitul ăla care a venit beat şi i-a omorît pe toţi cei şase oameni”, a spus bătrîna îndurerată. Din nefericire, nu este singura care l-a acuzat pe comandantul împingătorului „Izvoru Mare 1”, Traian Gîlcă, de moartea celor dragi. Acelaşi lucru l-au făcut şi Mihaela, fiica lui Cornel Constantin, şi rudele celorlalţi doi salariaţi ai Minmetal, Ştefan Niţă şi Eugen Smiticiuc. „Ultimul an a fost foarte greu din toate punctele de vedere. Lîngă mine şi fratele meu numai Dumnezeu a fost şi va fi şi de acum înainte. Dacă omul acela nu era în stare să-şi facă treaba cum trebuie, trebuia să facă altceva”, a spus copila cu lacrimile şiroaie pe obraz. „Numai el e vinovat. Nu trebuia să fie beat în timpul serviciului”, a spus îndurerată fiica lui Gheorghe Ioniţă.

Aceiaşi oameni

Ca o ironie a sorţii, ieri, la un an de la producerea catastrofei, echipa de muncitori care a asigurat tura de zi a fost aceeaşi ca în ziua accidentului. „A fost o catastrofă. Nici azi nu îmi pot explica modul în care s-a produs”, a povestit cu lacrimi în ochi Daniel Stoica, unul dintre supravieţuitorii accidentului. Prezent la ceremonie, directorul general executiv al societăţii Minmetal SA Constanţa, Dumitru Rumpel, a adus un omagiu celor care şi-au pierdut viaţa în accidentul de acum un an şi a mulţumit celorlalţi salariaţi pentru înţelegerea de care au dat dovadă. „A trecut un an şi se pare că într-un timp foarte scurt instanţa se va pronunţa. Acum, nu e atît de important cine e vinovatul, ci mai degrabă cine îşi va asuma responsabilitatea despăgubirii pe de o parte a familiilor celor decedaţi, iar pe de alta să ne plătească nouă utilajul pierdut”, a declarat Rumpel.

Procurorii constănţeni au dispus începerea urmăririi penale faţă de căpitanul împingătorului „Izvorul Mare 1”, Traian Gîlcă. Potrivit anchetatorilor, el se face vinovat de uciderea din culpă a patru angajaţi ai SC Minmetal, aflaţi pe macaraua de pe cheu şi vătămarea corporală a altor trei muncitori. De asemenea, Traian Gîlcă este cercetat şi pentru infracţiuni produse la capitolul protecţia muncii. La numai cinci săptămîni de la producerea evenimentului, reprezentanţii ANR au stabilit că Traian Gîlcă are o mare parte din vină şi i-au suspendat brevetul de ofiţer de punte pentru o perioadă de 12 luni. Pe 8 iunie 2006, la orele 12.50, în dana 64 a Portului Constanţa, remorcherul - împingător „Izvorul Mare 1” scotea de la operare macaraua plutitoare 682. Cînd a trecut pe lîngă podul rulant 2 pentru încărcare - descărcare, aparţinînd societăţii „Minmetal”, cîrligul macaralei a agăţat braţul podului şi l-a dărîmat în apă. În accident au fost implicate 18 persoane, dintre care şase au murit pe loc şi trei au fost rănite uşor. Cinci dintre muncitorii decedaţi au fost găsiţi în ziua accidentului de echipele de scafandri, iar ultimul a fost scos din sala maşini a podului rulant abia după cinci zile de căutări. Fiarele contorsionate ale utilajelor implicate în acest accident au blocat aprox. două luni exploatarea danei 64 a Portului Constanţa.