George Nichopoulos, alias doctor Nick, nu era singurul medic care se ocupa de Elvis Presley. Un altul l-a tratat cu nutrient zaharos lichid şi pastile de dormit şi s-a întâmplat ca vedeta să doarmă în continuu timp de trei săptămâni! Doctorul Nick ar fi încercat să îl avertizeze că riscă să se îmbolnăvească de diabet, dar Elvis nici nu a vrut să audă. Avea o atitudine nesănătoasă în ceea ce priveşte consumul de medicamente, de care făcea deseori abuz în dorinţa sa de a se face bine cât mai repede. De exemplu, în 1964, pe când filma ”Roustabout”, producătorii de la Hollywood considerau că greutatea sa în exces va dăuna succesului filmului şi i-au impus un control strict. Doctorii i-au prescris atunci Sparine, un antipsihotic cu activitate de lungă durată, care însă i-a dat contracţii musculare care i-au afectat vorbirea şi i-a scăzut tensiunea. A luat prea multă vreme Donnetal, un medicament prescris pentru intestine iritate şi ulcer stomacal. A devenit apoi dependent de Demerol şi a fost şi spitalizat după o supradoză.

De fiecare dată când Elvis Presley solicita o injecţie cu vreun narcotic, doctorul Nick susţine că i-a administrat numai placebo. Numai că Regele Rock and Roll-ului făcea regulat atacuri de panică şi atunci trebuia să îi administreze calmante puternice. Elvis a avut un astfel de atac de panică în timpul unei călătorii cu avionul său privat, generat de tulburenţe puternice şi abia a scăpat cu viaţă, pentru că a refuzat, paralizat de frică, să folosească masca de oxigen. A fost nevoie de o aterizare de urgenţă pentru că vedeta intrase în comă. Colonelul Tom Parker, impresarul său şi doctorul Nick abia l-au readus la viaţă, ţinându-i capul într-o găleată cu gheaţă! Mai târziu, când trebuia să îşi susţină concertul, Elvis era atât de extenuat încât a fost nevoit să stea pe un scaun pe toată durata sa. Starea de oboseală era cauzată şi de turneele sale extenuante. În fiecare zi era prevăzut câte un concert, iar cântăreţul se deplasa dintr-un oraş în altul cu avionul privat. Pleca din câte un oraş imediat după concert, fără niciun răgaz, zbura noaptea şi dormea apoi până după ora 17.00, iar înainte de spectacole era cuprins de trac şi lua diverse calmante. Pentru a-şi feri clientul de abuzul de medicamante, doctorul Nick a pus la punct un sistem strict de dozaj pentru medicamentele de care avea nevoie pentru afecţiunile sale: tensiune ridicată, diabet, alergii, probleme ale rinichilor şi colonului, artrită, pe care trebuia să le ia pe parcursul a 12 ore. Chiar şi cele mai experimentate asistente nu l-au putut însă împiedica să nu mai cumpere şi să ia alte pastile decât cele indicate de medicul său personal. Acesta cumpăra la negru tot felul de medicamente şi la uşa sa erau livrate tot felul de pachete suspecte.

În ultimele luni din viaţă, Elvis era deprimat, dar a refuzat să consulte un psiholog, pentru că se temea să nu fie interpretat ca o slăbiciune. Vocea începea să-l lase şi nu era sigur de relaţia sa cu Ginger Alden. O ştia de numai două luni, dar o ceruse de nevastă, pentru că spunea că îi aducea aminte de regretata sa mamă. Numai că aceasta îl cam lăsa singur nopţile, pe care el le petrecea citind cu nesaţ. Pe 16 august, doctorul Nick a primit telefonul fatidic. La început nu a fost impacientat. Ştia că noaptea, Elvis avusese programată o vizită la dentist şi că jucase racquetball până la primele ore ale dimineţii. Analizele toxicologice postmortem au indicat prezenţa a nu mai puţin de 14 medicamente în sângele său, fără însă a se atinge niveluri toxice. Pe certificatul de deces, cauza morţii este atac de cord. Doctorul Nick crede că Elvis s-a dus la baie pentru obişnuitele sale probleme provocate de colonul mărit şi că cel mai probabil a suferit o cădere de tensiune, urmată de o criză. Nu a mai putut fi salvat pentru că a fost găsit prăbuşit în baie, prea târziu.