SUA refuză să excludă recurgerea la forţă împotriva Iranului, în cazul unui eşec al diplomaţiei, dar experţii amintesc că bombardarea instalaţiilor nucleare ale Teheranului prezintă riscuri şi nu ar face decît să amîne cu cîţiva ani programul. Opţiunile militare luate în calcul de Washington merg de la o blocadă maritimă pînă la atacuri aeriene preventive, vizînd ţinte nucleare sau o invazie terestră pentru a răsturna regimul. Scenariul cel mai vehiculat este, însă, cel al unei ofensive aeriene de anvergură. Dar secretarul Apărării, Robert Gates, a afirmat vineri că o eventuală ofensivă militară împotriva Iranului le-ar permite SUA şi aliaţilor lor doar să cîştige timp şi să întîrzie programul nuclear controversat al Teheranului, cu unu pînă la trei ani. Astfel, Gates a subliniat inportanţa consolidării sistemelor de apărare antirachetă în regiune şi a susţinerii militare a aliaţilor arabi, pentru a constrînge Iranul să suspende procesul de îmbogăţire a uraniului.

Majoritatea scenariilor americane şi israeliene vizează mai multe ţinte, precum centrul de îmbogăţire a uraniului de la Natanz, reactorul de cercetare de la Arak, uzina de conversie a uraniului de la Ispahan sau centrala nucleară de la Bouchehr. Acestora li se adaugă centrul de îmbogăţire a uraniului din apropiere de Qom, a cărui existenţă a fost admisă de Teheran, săptămîna trecută. Pentru a lovi instalaţiile nucleare iraniene, dar şi bazele de rachete şi centrele de comandament militar şi de informaţii, americanii ar putea lansa un atac aerian de anvergură, cu avioane de vînătoare, rachete de croazieră şi folosind forţele speciale. Un astfel de atac ar implica lovirea radarelor apărării iraniene şi desfăşurarea de nave de război în Golf, pentru a apăra căile de aprovizionare cu petrol. Centrul subteran de la Natanz ar putea fi distrus numai prin bombe antibuncăr, eventual nucleare. În plus, Iranul şi-a împărţit centrele nucleare în toată ţara, a subliniat Anthony Cordesman, de la Center for Strategic and International Studies. Atacurile aeriene de anvergură nu ar reprezenta decît o primă etapă, pentru că Iranul îşi va intensifica eforturile de a se înarma, ceea ce va obliga SUA să ia în calcul noi raiduri. Ceea ce ar necesita, fără îndoială, ca SUA să aibă acces la baze în ţările arabe, potrivit experţilor. ”Nu se ştie dacă statele arabe vor permite SUA să folosească baze pentru astfel de atacuri masive”, atrăgea atenţia Cordesman, săptămîna trecută, în ”Wall Street Journal”.

Chiar dacă ofensiva militară ar fi încoronată de succes, ar expune trupele americane la represalii în regiune - în Irak sau în Afganistan, două ţări învecinate cu Iranul - şi ar putea duce la o consolidare a regimului de la Teheran. Nicholas Burns, numărul trei în diplomaţia americană în administraţia Bush, spunea în luna mai, în Congres, că niciun scenariu militar nu va permite asigurarea suspendării programului nuclear iranian. Însă, ameninţarea militară rămîne crucială pentru a susţine eforturile diplomatice, care nu ar avea altfel niciun rezultat, sublinia Burns.

Iranul deţine un plan secret de înarmare nucleară

Serviciile britanice de informaţii susţin că Iranul concepe, în secret, o focoasă nucleară, de la sfîrşitul anului 2004 sau începutul lui 2005, declaraţie care sugerează că Teheranul a început faza finală a dotării cu armament, relatează ”Financial Times”. În contextul în care marile puteri se pregătesc să discute astăzi cu reprezentanţii Iranului, Marea Britanie este de părere că liderul suprem iranian, ayatolahul Ali Khamenei, a ordonat reluarea programului de înarmare acum patru ani. Iranul este supus unor presiuni intense după dezvăluirea de săptămîna trecută privind construirea unui alt centru de îmbogăţire a uraniului. Informaţiile britanice despre programul iranian clandestin de armament adaugă motive suplimentare de îngrijorare în legătură cu capabilităţile Teheranului, sugerînd că ar putea realiza mai rapid decît se prevedea progrese la nivelul proiectului nuclear. Pe de altă parte, serviciile de informaţii americane rămîn convinse că, deşi Teheranul doreşte ca pînă la urmă să construiască bomba atomică, Iranul a sistat, în 2003, activităţile de concepere a armamentului şi, probabil, nu le-a reluat decît din 2007. Marea Britanie şi-a manifestat adeseori, în spatele uşilor închise, scepticismul faţă de evaluările americane în cazul Iranului, dar abia acum este convinsă că programul de armament a fost reluat în perioada 2004-2005. Marţi, oficialul iranian responsabil cu programul nuclear a spus că discuţiile ce vor avea loc cu marile puteri nu vor aborda programul nuclear al ţării.

Directorul general în exerciţiu al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA), Mohamed ElBaradei, a declarat miercuri că Iranul a încălcat reglementările internaţionale, pentru că nu a declarat cel de-al doilea centru de îmbogăţire a uraniului la începerea construcţiei. Declaraţia lui ElBaradei, într-un interviu acordat postului de televiziune CNN-IBN, intervine cu o zi înainte de reuniunea de la Geneva, cu cele şase mari puteri.