Declaraţia pe care Călin Popescu Tăriceanu a făcut-o luni, în legătură cu bugetul de stat pe anul 2009, a fost exclusiv de natură politică, deoarece nu a încercat o analiză economică sau nu a examinat vreo particularitate bugetară, ci a susţinut că întreg documentul ajuns în Parlament este o anomalie despre care crede că va fi revizuită curînd. Dacă mă iau după deficitul bugetar reuşit de liberali, în sensul de performanţă negativă, anul trecut, atunci n-am niciun motiv să-l cred pe cuvînt de onoare pe fostul premier. Totuşi, declaraţia sa a cam turnat gaz pe foc în Parlament.

N-am nici cea mai vagă idee despre contabilitate şi finanţe, aşa încît mă voi rezuma la cîteva speculaţii, mai mult sau mai puţin anecdotice, în legătură cu acest document despre care vorbeşte toată lumea de cîteva zile încoace.

Este greu, după cîte bănuiesc, să alcătuieşti un buget stînd cu picioarele în apă rece şi auzind, prin fereastra deschisă, vuietul mulţimilor care protestează în pieţe. Iar dacă mai încerci şi un exerciţiu de imaginaţie, înlocuind prognoza meteo cu cea economică, realizezi că, în curînd, încălzirea globală se va transforma într-o noapte polară, fără să ştii cît de lungă va fi aceasta. Recesiunea şi şomajul, însoţite de inflaţie şi scăderea puterii de cumpărare vor aduce în pragul înfometării cele mai defavorizate categorii ale populaţiei. S-au înmulţit, deja, după cum aţi văzut, jafurile armate şi hoţiile de tot felul. Se aud tot mai des voci care susţin că devine din ce în ce mai periculos să ieşi noaptea în oraş în vreme ce poştaşii au declarat că se tem să mai umble pe stradă cu pensiile oamenilor îndesate în geantă, chiar ziua în amiaza mare. Ce poate face un amărît de buget, în faţa multitudinii acestor probleme?

Mai întîi, un asemenea buget a făcut victime ministeriale, dintre care cea mai importantă rămîne demisia lui Liviu Dragnea. Lipsa fondurilor pentru Ministerul de Interne, confruntat cu o infracţionalitate crescătoare, precum şi bugetele scăzute ale consiliilor judeţene, l-au determinat pe Dragnea să se lase păgubaş, guvernul pierzînd în acest fel un om foarte capabil. Pe urmă, acest buget semănă cu o femeie scheletică, dar care are sînii inegali, pardon de comparaţie… Agricultura are fonduri mai puţine decît anul trecut, deşi vom avea nevoie de produsele autohtone ca de aer, pentru că vor fi mai ieftine decît cele de import, în schimb fosta Direcţie a Turismului, transformată în minister, a primit un buget de peste 500 de ori mai mare decît vechile fonduri! Diferenţa este că ministrul Agriculturii este Ilie Sârbu, care a absolvit, pentru cine nu ştie, Facultatea de Teologie şi este ardelean, spre lauda lui, iar ministrul Turismului este Elena Udrea, care a absolvit Dreptul, îşi doreşte băi termale la Bucureşti, are un şir de vile pe malul Argeşului, într-o zonă în care apa rîului miroase a pipi tot anul, cîştigă alegeri croşetînd în direct la televizor şi visează să facă „turism religios”, la fel cum Terente îşi visa să devină Teoctist…

În rest, nu avem de ales şi sîntem obligaţi să credem că acest buget este la fel de sexy ca şi Elena Udrea, chiar dacă l-am asemuit cu un alt fel de femeie. În dragoste, ca şi în politică sau economie, o parteneră urîtă şi deşteaptă este mai atrăgătoare decît un buget frumos şi prost.