Am urmărit tot weekendul nenumărate comentarii şi discuţii pe marginea schiţei de buget pentru anul 2011, deşi documentul respectiv încă nu a intrat în dezbatere publică. El este cunoscut într-un mod oarecum misterios doar de unii reprezentanţi ai patronatelor şi de câţiva lideri de sindicate vopsiţi în portocaliu, cum este cazul lui Petre Dandea. Nu pot să nu remarc, fie şi doar în treacăt, faptul că actualul guvern foloseşte încă o dată metode clientelare de lucru, suferind de grave carenţe de transparenţă şi comunicare publică. În fine!...

Eu nu sunt finanţist, ca şi cea mai mare parte a publicului românesc, de altfel, aşa că nu voi intra în prea multe amănunte tehnice pe care nu le pot controla. Totuşi, ascultându-l pe Cezar Corâci, de exemplu, care este preşedintele în exerciţiu al \"UGIR - 1905\", mi-am dat seama foarte repede, aşa cum ar fi făcut-o orice om de bun simţ în locul meu, că actualul cabinet Boc construieşte din nou o himeră greu de realizat financiar, ceea ce dovdeşte o dată în plus, dacă mai era nevoie de o asemenea demonstraţie, că guvernul de azi al României este de o incompetenţă crasă!

În primul rând, am reţinut că întreaga construcţie bugetară pleacă de la cifrele statistice aferente lunii septembrie, fapt care mi se pare complet nerealist. În al doilea rând, toţi comentatorii au subliniat că ministerul de Finanţe scontează pe o proporţie de colectare a taxelor şi impozitelor de până la 90%, or aşa ceva nu se întâmplă nici măcar în disciplinata Germanie... Pe urmă, încasările suplimentare din mărirea TVA-ului nu merg în fondul de investiţii, care este diminuat, ci se duc în măriri de salarii sau prime suspecte, fapt ce miroase a manevră electorală, căci este ultimul an înainte de alegeri.

Există multe alte detalii pe care nu le-am pomenit aici, dar impresia generală rămâne aceea că viitorul buget este iluzoriu ca şi democraţia din România, alcătuit pe criterii politice şi clientelare. Şi noi ce putem face? Dacă opoziţia nu reuşeşte să dărâme acest cabinet, trebuie să ne resemnăm şi să aşteptăm, cu speranţa că vom supravieţui şi anul viitor. Nu cred că merită să facem o nouă Revoluţie pentru un buget care va continua să ne ţină în sărăcie... Asta e!