Trei femei, cu identităţi neprecizate, au prezentat un caz foarte important în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Starsbourg, al cărui verdict poate obliga Irlanda să îşi modifice legislaţia foarte strictă privind interzicerea avortului. Legislaţia Irlandei privind avortul a fost contestată miercuri, în faţa a 17 judecători din cadrul CEDO, fiind prezentată drept o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Cele trei reclamante, două irlandeze şi o lituaniană, susţin că drepturile lor la sănătate şi la viaţă au fost puse în pericol de sarcini pe care nu le-au putut întrerupe legal în Irlanda. Cazul nu reprezintă, însă, un asalt frontal împotriva acestei interdicţii, existentă în legislaţia irlandeză de peste o sută de ani şi confirmată prin Constituţie în 1983.

Cazul este o încercare de clarificare şi extindere a excepţiei, aprobată în 1992, care permite întreruperea unei sarcini atunci când viaţa unei femei este pusă în pericol. Acest lucru nu împiedică, însă, Guvernul să se teamă, iar militanţii pro-avort să spere că un verdict al CEDO în favoarea celor trei femei ar putea conduce la abrogarea de facto a legislaţiei irlandeze privind avortul. Procurorul general al Irlandei, Paul Gallagher, a pledat în faţa celor 17 judecători ai Marii Camere din cadrul CEDO că legislaţia irlandeză împotriva avortului îşi are originile în valori morale profunde, adânc înrădăcinate în istoria şi tradiţiile ţării. Poziţia Irlandei cu privire la avort nu a fost impusă din afară, ci a fost acceptată democratic prin trei referendumuri şi garantată în protocoale ataşate tratatelor de la Maastricht şi Lisabona. În opinia Guvernului irlandez, nu există dovezi pentru susţinerea cazului celor trei femei. Însă, oficialii de la Dublin sunt obligaţi să aplice verdictul Curţii, oricare ar fi el, în câteva luni de zile. Ultimul caz irlandez audiat în faţa Marii Camere, în 1988, a obligat Irlanda să dezincrimineze homosexualitatea.