Nu pot nici eu să ignor, jurnalistic vorbind, cazul senatorului Cătălin Voicu, deşi m-am pronunţat deja în treacăt asupra sa la această rubrică. Dar nici nu vreau să cad în capcana în care s-au lăsat atrase de bună voie acele ziare sau televiziuni ce gravitează în sfera de influenţă a lui Traian Băsescu! Situaţia este atât de încâlcită şi are atât de multe încrengături încât, cel puţin deocamdată, nimeni nu va reuşi să o descâlcească, pretinzând că deţine monopolul adevărului... În primul rând, îl consider pe senatorul Voicu, vorba lui Ion Iliescu, prea guraliv şi lăudăros, motiv pentru care n-aş crede nici măcar jumătate din afirmaţiile făcute publice de acele faimoase transcrieri. În al doilea rând, aşa cum susţine o bună parte a presei independente, din acele înregistrări au fost ascunse de ochii publicului unele fragmente ce se referă la metodele de şantaj şi presiune pe care le practică actuala putere. În fine, în al treilea rând, aşa cum se apără şi învinuitul, nu există niciun flagrant care să ateste juridic realitatea acuzaţiilor lansate de DNA cam pe uşa din dos, dacă-mi permiteţi expresia. Eu nu spun că n-ar putea exista un sâmbure de adevăr la mijloc însă, până la descoperirea sa, trebuie să funcţioneze prezumţia de nevinovăţie! Dacă aş merge mai departe şi aş simula, conform unei expresii cunoscute, rolul de „avocat al diavolului”, atunci m-aş ralia opiniei acelor comentatori sau ziarişti ce afirmă răspicat că demonizarea acestui politician este întreprinsă atât pentru condamnarea sa „ab unitio”, cât şi pentru a distrage atenţia de la criză sau frământările sociale din România, oferind poporului mai mult „circ”, decât pâine. Este evident că se foloseşte un crescendo, prin implicarea paralelă a altor persoane, precum soacra lui Mircea Geoană, plus continuarea campaniei în cursul săptămânii viitoare, aşa cum a profeţit-o Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvânt al SRI, tot acest scenariu fiind şi o replică la raportul pe justiţie al CE. În plus, se fac presiuni în acest fel asupra CSM-ului, dar şi asupra ÎCCJ, deoarece se caută compromiterea magistraţilor care i-au fost ostili lui Traian Băsescu, de la suspendarea sa, până acum... Cu alte cuvinte, se încearcă împuşcarea mai multor iepuri dintr-un singur foc, dar nu am nici cea mai mică îndoială că ranchiuna răzbunătoare a preşedintelui a pus în mişcare toată această maşinărie infernală! Să vedem cine reuşeşte să scape şi cine a avut dreptate. Între realitatea unui caz penal şi suspiciunea de manipulare, eu înclin spre a doua variantă, deşi senatorul Voicu este departe de a-mi fi simpatic, aş cum am scris într-un editorial recent, pe lângă faptul că un asemenea personaj nu mă înduioşează deloc.