Cazul domnului Foleanu îmi aminteşte de intriga veselă a unei vechi parodii, în care un individ, înţolit, la patru ace, cu ţoale de firmă, încearcă să convingă opinia publică, mimând deznădejdea, că e sărac lipit pământului. “Curg zdrenţele de pe mine” - se vaită dumnealui, ascunzându-şi faţa între reverele unui sacou de lux. Paul Foleanu a jucat, într-o oarecare măsură, acelaşi rol, fiindu-i repartizată, în perioada în care îngerul său păzitor bântuia prin Mangalia, o locuinţă socială! Cu alte cuvinte, îmbrăcat în haine de firmă, a încercat să ne convingă şi dumnealui că, atenţie!, curg zdrenţele de pe domnia sa. Remarc faptul că în PDL, de sus în jos şi invers, sunt tot mai multe, mai ales în această perioadă, cazuri sociale gen “curg zdrenţele de pe mine”! Paul Foleanu se manifestă la o scară mai mică, pentru că, în ciuda tuturor eforturilor sale în procesul de afirmare plenară, nu se poate compara, în materie de locuinţe sociale, cu domnul Videanu, unul dintre săracii proeminenţi ai PDL. Acum, după ce a câştigat procesul de evacuare a lui Paul Foleanu, mă aştept ca primarul Mangaliei, Claudiu Tusac, să fie criticat din nou cu mânie proletară de cei care sunt preocupaţi de soarta “săracilor”. Sunt sigur că evacuatul o să se declare, cel puţin până la recurs, victimă politică, mai ales dacă primarul l-a tăiat şi de pe lista celor care au dreptul să servească o masă caldă la cantina săracilor. Constat că PDL vrea să ne convingă cu consecvenţă că a fost, este şi rămâne un partid al oamenilor necăjiţi, având, în principiu, mai multe afinităţi cu politica de stânga! La Constanţa, PDL musteşte de cazuri sociale strigătoare la cer. Celulele de partid au fost luate cu asalt de cei de pe care curg zdrenţele. În acest context, asistăm, în ultima vreme, la scene de-a dreptul dramatice. Repet, cazul Foleanu, care, din cauza primarului Tusac, trăieşte de azi pe mâine, nu este singular. Foarte puţini sunt cei care au habar de austeritatea care a marcat decisiv existenţa deputatului Zanfir Iorguş. De curând, domnia sa a declarat public că nu are niciun lot de pământ în pădurea Comorova şi nici în alt sector geografic declarat monument al naturii. “Nu am nimic”, spunea domnia sa, declanşând o stare generală de jale şi isterie. Fără pământ, fără pădure, fără avere, Zanfir Iorguş completează, alături de Paul Foleanu, clasa socială obidită din PDL. Rar mi-a fost dat să văd atâţia activişti năpăstuiţi, care, în ciuda faptului că trăiesc de azi pe mâine, fac politică doar de dragul politichiei! Desigur, la unison cu preşedintele Băsescu, un caz social aparte, dacă ţinem cont de faptul că este tolerat în continuare la palatul Cotroceni. Faţă de alţii aflaţi în situaţia sa, una mai mult decât ingrată, preşedintele munceşte peste 16 ore pe zi, fiind plătit în bătaie de joc, după cum chiar domnia sa a lăsat să se înţeleagă. Şi de pe doamna Elena Udrea curg zdrenţele invocate mai sus, dar pe dânsa o dau de gol pantofii de lux şi poşeta scumpă în care depozitează gogoşile ei preferate cu magiun. Revin la Constanţa, unde partidul domnului Boc este un adevărat monument al sărăciei. Situaţia descrisă de mine este ilustrată de episodul în care Maria Stavrositu a fost stropită cu apă chioară, gest care i-a adus ghinion în politichie. Se stropesc şi alţii reciproc în alte partide, nu-i vorbă, dar cu parfum de calitate şi nu cu apă chioară, fie ea şi termală… Imaginea televizată, în care Mariei Stavrositu i se toarnă o sticlă cu apă în cap, fiind făcută “ciuciulete”, după modelul unei cântăreţe de muzică populară, constituie o dovadă că printre pedelişti sunt foarte multe cazuri sociale care îşi aşteaptă rezolvarea…