Sistemul sanitar românesc mai are de trecut prin multe etape pînă să se alinieze la standardele impuse de UE, iar acest lucru este dovedit de situaţia în care se află anumite unităţi medicale din România. Fie pentru că nu au dotările necesare, fie pentru că salariile sînt cu mult sub media europeană, mulţi dintre medici aleg calea exilului şi pleacă să lucreze peste hotare. Cei care rămîn, trebuie să înveţe să lucreze cu aparatură insuficientă şi să îşi dezvolte imaginaţia, încercînd să improvizeze metode prin care să salveze vieţile pacienţilor, deoarece instrumentarul de care dispun este vechi, insuficient sau chiar inexistent. În Clinica de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă, copiii sînt vindecaţi mai mult datorită priceperii cadrelor medicale decît dotărilor existente. Deşi se spune că îndemînarea medicului ar trebui completată în mod egal de performanţa aparaturii, în Clinica de Chirurgie Pediatrică raportul este inegal, deoarece aparatura este veche şi aproape de nefolosit. “Avem cea mai proastă dotare din tot spitalul. În această clinică ar trebui să existe laparoscoape, însă avem doar unul singur şi acela făcut din bucăţi. De asemenea, avem nevoie de mai multe citoscoape. Citoscoapele trebuie să fie pentru mai multe vîrste. Noi avem un astfel de aparat, dar este doar pentru copiii cu vîrste foarte mici”, a declarat şeful Clinicii de Chirurgie şi Ortopedie Pediatrică, dr. Constantin Tica. În aceste condiţii, specialiştii au salvat vieţile multor copii care erau la un pas de moarte, mizînd mai mult pe pricepere decît pe aparatură. Săptămîna trecută, la Maternitatea Constanţa, s-a născut un băieţel care suferă de omfalocel, o malformaţie congenitală caracterizată printr-un defect de închidere al peretelui abdominal în regiunea ombilicală. Afecţiunea se manifestă printr-o exteriorizare a viscerelor abdominale prin membrana lor, peritoneul. “Un copil care are omfalocel are intestinele în afara organismului, iar acestea se găsesc într-o membrană gelatinoasă. Deocamdată, nu putem opera acest copil deoarece burtica lui nu s-a dezvoltat şi maţele sînt mai mari decît stomacul. Dacă am introduce intestinele în acest moment, copilul ar muri prin asfixiere. Aceste cazuri sînt destul de rare, ne întîlnim cu ele de două sau de trei ori pe an. De cele mai multe ori, omfalocelul este asociat şi cu alte afecţiuni şi bebeluşii nu au prea multe şanse de supravieţuire. În cazul acestui băieţel, omfalocelul nu pare însoţit de alte malformaţii şi dacă se va dezvolta încă puţin, vom putea să îl operăm şi să introducem intestinele la locul lor”, a declarat dr. Tica. De lîngă îngrijirea de specialitate pe care o oferă, cadrele medicale au fost nevoite să intre şi în rolul de părinţi, deoarece adevăratele rude nu s-au arătat prea interesate de soarta bebeluşului. Mama nou-născutului are doar 17 ani, iar tatăl, 19. Cadrele medicale spun că relaţia dintre cei doi nu este legitimă, iar mama a preferat să plece acasă şi să revină la cîteva zile odată să îşi viziteze copilul bolnav, decît să rămînă internată cu el. Singurii care se roagă pentru viaţa copilului şi speră să îl poată ajuta să trăiască sînt medicii şi asistentele din Clinica de Chirurgie Pediatrică. Specialiştii susţin că această malformaţie ar fi putut fi evitată dacă mama şi-ar fi urmărit sarcina, deoarece afecţiunea poate fi depistată prin ecografie.