Un copil din 100 se naște cu tulburări din spectrul autismului, numai în 2013 fiind confirmate peste 3.200 de cazuri noi față de 2012, când erau 7.800 de cazuri, a declarat vineri, într-o conferință de presă, ministrul Sănătății, Nicolae Bănicioiu. Potrivit acestuia, depistarea timpurie crește cu 50% șansele de recuperare a copilului. Demnitarul a amintit că, potrivit noului Contract-cadru, din 2015 vor fi decontate servicii de kinetoterapie, de grup sau pe aparate speciale. Ministrul a precizat că a crescut și numărul de puncte (n.r. - de la 90 la 150 puncte de decontare) pentru copiii cu autism. ”Anul trecut, una din marile discuții era decontarea serviciilor de screening pentru depistarea precoce. Contractul-cadru prevede acest aspect”, a adăugat ministrul. El a susținut că pentru a eficientiza și mai mult acest domeniu este de dorit o colaborare între Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Ministerul Educației. La rândul său, președintele Asociației ”Help Autism”, Daniela Bololoi, a spus că România stă mai bine decât alte țări din Europa de Est, având 14 specialiști pentru domeniul autismului.

            PRIMELE SEMNE Primele simptome ale unei suferinţe din spectrul autist pot fi sesizate la copilul care nu-şi privește mama în ochi, ci o ”şterge” cu vederea, nu se luminează la faţă când o vede şi nu reacţionează când este strigat pe nume, a declarat dr. Luminiţa Mihai de la Spitalul Gorgos. ”Când ar trebui să se îngrijoreze mama? Foarte devreme, când încă nu a împlinit un an copilul. Faptul că nu privește în ochi mama care vine spre el să-l prindă în braţe, o ”şterge” cu privirea, cum zicem noi, nu răspunde cu acea faţă luminoasă când o vede, în momentul când mama îl strigă (la vârsta de șapte - nouă luni) copilul nu reacţionează la nume. De obicei, când se aude strigat, copilul întoarce capul stânga - dreapta. Apoi, se vede mai bine la un an - un an şi un pic, când copiii rămân în jocul lor şi nu reacţionează. Stau singurei într-un colţ de cameră, iar pe părinţi nu-i deranjează că sunt singuri. Au jocuri stereotipe, numai într-un anumit fel se joacă”, a explicat medicul. Întrebată când ajung părinții să îşi dea seama că ai lor copii ar putea avea o problemă medicală, medicul a spus că, în general, când văd că întârzie să vorbească. ”Mai mult decât izolarea, părinţii reclamă faptul că micuţii nu vorbesc. Nu este cea mai frecventă problemă, dar le atrage atenţia cel mai mult. (...) Pentru că popular se spune că băieţii învaţă mai târziu să vorbească, atunci părinţii stau până la trei ani şi apoi vin către noi. Or, ar trebui să facem o campanie să îi învăţăm pe părinţi să vină mai reprede. Deci, când să vină la medic? Cât mai devreme, chiar şi înainte ca micuţul să împlinescă un an”, a adăugat medicul. Ea a mai spus că pot fi şi forme mai uşoare de autism, iar copiii s-ar putea integra în şcoală.