Un director de penitenciar a fost prezentat la televizor dansînd în zeghe şi cu cătuşe la mîini. Episodul cu pricina constituie o dovadă în plus că avem mulţi bugetari cu suflet zbanghiu de artist. Firesc. În definitiv, nu l-am ales noi în fruntea ţării pe cel mai mare dansator al naţiunii? Ne dăm în vînt după artiştii emeriţi sau ai poporului din politichia noastră. La început de mandat, marele dansator al patriei alerga ţigăncile prin restaurantele de pe litoral şi bătea pămîntul cu palma în ritmul sîngelui iepuresc. Ce de figuri! Cîte piruete şi şpagaturi pe sub fustele partenerelor sale de dans! Astăzi, se face mare caz de isprava directorului de penitenciar, un biet bugetar cu aproape 200 de milioane de lei salariu pe lună, pe motiv că a organizat şi dumnealui un bal mascat! Dacă aşa a văzut el că se practică în fruntea ţării! Marii noştri conducători au fost întotdeauna exemple elocvente de viaţă şi activitate revoluţionară. Unii dintre noi au urmat pas cu pas modelul metabolismului lor civic şi politic. În definitiv, de ce se face atîta caz pe seama directoraşului care a slăbit, într-o noapte, maxima siguranţă a penitenciarului de care răspunde? Cînd a dansat din zori pînă în noapte conducătorul nostru iubit, slăbind credibilitatea funcţiei pe care o deţine, nu a mîrîit nimeni. Cazul a fost comentat ca un simplu fapt divers. Ba, chiar mai mult decît atît, s-au făcut analize artistice şi estetice. S-a vorbit pe larg despre pasul în doi la nivel prezidenţial. S-au făcut comparaţii şi trimiteri la epoci cu apucături diferite. Au fost analizate eventualele unduiri ale Elenei Udrea, care, iată, poate transpune dansul prezidenţial într-un amplu program de relansare a turismului de pe litoralul românesc. Pînă la valorificarea apelor termale din Bucureşti e cale lungă. E mult mai scurt drumul în dans. Sîntem o ţară cu mulţi bugetari talentaţi, dansatori de renume mondial, dacă, evident, ar fi popularizaţi precum directorul de penitenciar în zeghe. Se dansează în draci pe banii statului. S-au învăţat unii să valseze de la o masă la alta pe bani grei. Primesc pensie grasă pentru dansurile acumulate pe cartea de muncă, unde au fentat munca exact cît au putut, şi salariul de la stat. Pentru exact aceleaşi figuri. Ei nu se supără, precum lăutarii, dacă îi trimiţi de la o masă la alta, pentru că ciupesc şi de colo şi de colo... În materie de doctrine, populaţia bugetară îşi urmează preşedintele în pas de dans. Aşa procedează şi Boc, pe care îl ajută enorm urechea muzicală formată la Cotroceni. Acolo, dacă este nevoie, Boc dansează şi după ritmul în care prezidentul bate cu linguriţa în ceaşca sa cu cafea servită la micul dejun. Prin diverse fandări şi un joc de scenă de-a dreptul nebunesc, domnul Boc a reuşit să devină cel mai vechi şi mai înzestrat dansator al fostei Alianţe rămas în viaţa politică. S-au învîrtit şi alţii pe la Cotroceni, transpirînd în hora prezidenţială, dar, în cele din urmă, nu au mai ţinut pasul cu inerţia. Ca urmare a faptului că nu au mai putut ţine pasul impus de sus, au ieşit de pe carosabilul politichiei. Evident, din cauza poleiului…