Moneda unică euro, care a devenit realitate, pentru milioane de europeni, la 1 ianuarie 2002, a contribuit, în aceşti 10 ani de existenţă, la majorarea schimburilor între ţările care le-au adoptat şi la stăvilirea inflaţiei, dar, în lipsa unei coordonări a politicilor economice, nu a avut şi efectele scontate asupra creşterii, potrivit mai multor analişti.

”Economia mondială se află într-o situaţie periculoasă”, a avertizat directorul FMI, Christine Lagarde, într-un interviu acordat publicaţiei ”Journal du Dimanche”, JDD. Cu ocazia unei vizite în Nigeria şi Niger, ea afirmase încă o dată că economia mondială se află la o răscruce pericuolasă. Ea consideră că Zona Euro atrage restul ţărilor de pe glob într-o criză economică şi financiară şi că tulburări sociale riscă să se producă. ”Bătrânul Continent se scufundă în recesiune, frânează comerţul mondial şi producţia, iar criza sa financiară se extinde, devenind o criză de încredere în datoriile publice şi în soliditatea sistemului financiar. America, principalul partener al Europei, este afectat. La fel şi ţările emergente, motoare ale dezvoltării în anii 2000, dar astăzi blocate”, este tabloul prezentat de Lagarde, care evocă China, Brazilia, Rusia, unde previziunile de creştere sunt revăzute în scădere.

La sfârşitul lui ianuarie, FMI îşi va publica previziunile economice mondiale. Creşterea economică de 4% la nivel global, prevăzută pentru 2012, ar putea fi revizuită, spune Lagarde. Ea constată că discuţiile dintre Nicolas Sarkozy, Angela Merkel şi omologii lor nu au stopat încă criza. Ea compară actuala situaţie cu cea dintre cele două războaie mondiale. ”În anii ’30, statele s-au repliat asupra lor şi multilateralismul a scăzut. Acum, vedem cum unele state îşi măresc barierele tarifare, inventează obstacole netarifare şi câteodată pun bariere în calea fluxurilor de capital. Egoismul naţional din ce în ce mai accentuat este principalul obstacol. Este greu să pui în aplicare strategii internaţionale de coaliţie împotriva crizei. Parlamentele naţionale nu sunt doritoare să angajeze finanţele publice sau să valideze o garanţie de stat pentru a sprijini alte ţări. Protecţionismul este subiect de dezbatere, iar principiul fiecare pentru sine câştigă teren”, a mai spus Lagarde. Ea nu citează numele niciunei ţări, dar fiind vorba de protecţionism, China este cea vizată.