Sensibil şi nevricos din fire, deputatul pedist Laurenţiu Mironescu trăieşte la o intensitate maximă fiecare gafă care trage partidul său în jos. Mironescul reprezintă întruchiparea fidelă a suporterului devotat şi gata de orice sacrificiu pentru victoria sa finală. Sigur, ca orice suporter înfocat, a căpătat mai multe ticuri. De pildă, îl înfioară foarte mult zgomotul produs de oalele sparte în serie de Emil Boc, şeful său suprem de partid, căruia i-ar zice el multe… Ieşirile zvelte în decor ale micuţului Napoleon l-au exasperat la culme, motiv pentru care Mironescul se ciupeşte pînă la sînge după fiecare inepţie politică produsă pentru publicul larg. Mă refer strict la electoratul dispus să înghită pe nemestecate gogoşile prăjite la PD-L şi parfumate la Cotroceni. Nu cunoaştem cu exactitate părţile corpului supuse unui astfel de tratament extrem de dur. Poate că domnul deputat, mare maestru în arta ciupitului, preferă mîna care face opoziţie sau fesele dispuse la orice compromis. Anul trecut, în luna mai, Mironescul s-a ciupit crunt după ce Emil Boc a declarat, ca un pionier fruntaş ud din cap pînă în picioare, evident de emoţie, că partidul său este dispus la negocieri cu PSD pentru priorităţile anunţate în campanie de preşedintele Băsescu, printre acestea numărîndu-se şi votul uninominal. Care vot uninominal, acum, îi provoacă o profundă greaţă domnului preşedinte, dovadă eforturile marinăreşti pe care le face pentru deturnarea alegerilor de la data fixată. Anul trecut, în primăvară, Traian Băsescu interpreta, şi la frunză, bine umezită în şpriţ de vară, aria sa preferată - votul uninominal. Între timp, realizînd că PD-L se află într-o acută criză de feţe politice credibile sau măcar muzicale, a dat uninominalul la întors. Numai în pielea deputatului Mironescu să nu fii. Unii fac şi alţii se ciupesc ca să se convingă dacă este adevărat ceea ce se întîmplă în jurul lor! Sigur, pentru că nu s-a pierdut de tot cu firea, Mironescul se ciupeşte raţional şi selectiv. În ritmul în care au gafat mai marii partidului, în frunte cu şefa mopului pedelist, domnia sa ar fi trebuit să arate ca un turist rătăcit noaptea în Delta Dunării. Adică, să fiu mai explicit, ciuruit de ciupituri. Cum ştiu că domnul deputat este un om sincer, atunci cînd e vorba de soarta partidului, care a luat-o la vale, îmi imaginez ce de ciupituri şi-o fi tras după prestaţia lui Boc pe tema înţelegerilor cu PRM. Sînt sigur că cel mai mult l-a ofticat faptul că “tata mare” de la Cotroceni nu a avut habar de lucrăturile din somn ale lui Boc, cînd, ştie toată lumea, vorbea în gura mare cu Vadim Tudor. Băi, Boc, mare noroc ai că nu faci parte din filiala Constanţa a PD-L, că, acum, erai liderul excluşilor din partid! Cînd se ciupeşte singur, nu e de glumă cu Mironescul, poate singurul pedist în viaţă care nu acceptă niciun compromis cu PSD sau PRM! Totuşi, faţă de PSD, domnul deputat nu a manifestat întotdeauna o atitudine intransigentă care să justifice numărul atît de mare de ciupituri de pe faţa sa… Şi eu care credeam că se taie, din prea multă grijă faţă de ţară, cu aparatul de ras, atunci cînd se ferchezuieşte el ca să-l voteze poporul. Uitîndu-mă în trecut, îmi aduc aminte de perioadele în care domnia sa făcea ochi dulci unor pesedişti locali şi chiar mai sus de atît. Cît timp a fost în relaţii cordiale cu domnul Bosînceanu, avea faţa, netedă, curată şi fără pic de ciupituri. Nici măcar de ţînţari. Cînd dumnealui abia mijea ochii în politică, încercînd să facă primii paşi pe un teren mocirlos, au fost oameni din PSD, pe atunci, PDSR, care l-au încurajat să treacă singur strada politichiei. În perioada octombrie 2000 - februarie 2001, ca director general al APMC, s-a întîlnit cu Adrian Năstase şi Miron Mitrea, dar nu-mi amintesc ca atunci dumnealui să se fi ciupit cum a făcut-o după declaraţia lui Boc, mimînd şi o oarecare stare de repulsie. Mă tem că, la vremea respectivă, dacă nu ar fi fost schimbat din funcţie, Mironescul ar fi combătut duşmanul de clasă cu argumentele social-democraţilor. Dar şi aşa, chiar dacă astăzi se ciupeşte ori de cîte ori vede sigla PSD, i s-a oferit funcţia de director adjunct în cadrul APMC, ceea ce a fost un gest mai mult decît cavaleresc din partea celor care preluaseră puterea. Să fiu bine înţeles, nu contest dreptul domnului deputat de a se ciupi, de cîte ori vrea, unde, cînd şi pe ce temă pofteşte. Dumnealui e un om cu principii. Este limpede însă, şi realitatea o demonstrează din plin, că PD-L, interesat să revină la putere, acceptă orice compromis politic. Ciupeşte cînd de la PSD, cînd de la PRM. Şi dacă ţara o va cere, cum spune prezidentul, va ciupi din nou din tortul Alianţei DA, după o căsătorie cu repetiţie… Vom trece atunci de la ciupit la scuipatul în sîn…