Institutul Internaţional de Finanţe a estimat că un faliment necontrolat al Greciei ar costa economia internaţională peste 1.000 miliarde de euro, potrivit unui raport remis în februarie liderilor europeni. IIF, care a negociat cu Guvernul grec în numele creditorilor privaţi un acord de restructurare şi de reducere a datoriei elene, consideră că Banca Centrală Europeană ar fi îndeosebi de afectată din cauza expunerii sale la datoria greacă şi a acţiunilor pe care ea ar trebui să le ia pentru a evita o extindere a crizei în alte ţări slabe europene. IIF este de părere că o incapacitate de plată a Greciei ar ameninţa direct cu destabilizarea Portugaliei, Irlandei, Italiei şi a Spaniei, cel mai probabil următoarele victime. Organizaţia bancară internaţională evaluează recapitalizările bancare necesare la circa 160 de miliarde de euro. Ea estimează, de asemenea, că economia europeană ar plăti, în caz de faliment grec, cu o încetinire a ritmului de creştere, reducându-şi veniturile fiscale. Acest raport a fost remis pe 18 februarie liderilor europeni, înainte ca ei să ia o decizie, joi seara, de a lansa în cele din urmă, pe 9 martie, un plan de salvare şi de reducere a datoriilor ţării elaborat în octombrie, dacă între timp, creditorii Atenei acceptă ştergerea a peste 100 de miliarde de euro din creanţe. Având în vedere aceste traume financiare, este greu de conceput că Grecia ar putea rămâne un membru funcţional al Zonei Euro în caz de faliment necontrolat. IIF consideră, de asemenea, că implicaţiile sociale şi politice ale unui faliment ar compromite reforma întreprinsă de Grecia la cererea creditorilor săi. IIF, cu sediul la Washington, include peste 400 de instituţii financiare din circa 70 de ţări, dintre care patru sunt greceşti. Băncile cele mai expuse din cauza datoriei elene sau a derivatelor sale figurează printre membrii IIF.

COMISAR UE PENTRU... GRECIA Ministrul german al Economiei, Philipp Roesler, a spus că şi-ar dori ca unul din cei 27 de comisari europeni să fie însărcinat cu redresarea economiei elene, afirmând că nu înţelege de ce Grecia se opune acestei propuneri. La începutul săptămânii în curs, un document emis de ministerul său făcea un bilanţ dezamăgitor cu privire la iniţiativele lansate de Germania în sprijinul efortului grec. Germania a lansat deja ideea unui comisar pentru probleme bugetare, care să supervizeze finanţele Greciei, o idee ce a fost respinsă de majoritatea partenerilor săi şi de Grecia însăşi, care a apreciat ca extrem de deplasată această tentativă de a o pune sub tutelă. Nu este prima oară când ministrul german al Economiei face declaraţii mai puţin convenţionale cu privire la Grecia. Cu câteva luni în urmă, el a evocat public posibilitatea intrării în incapacitate de plată a Greciei, bulversând pieţele.

FĂRĂ ÎMPRUMUTURI BCE URGENTE Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, a avertizat Zona Euro împotriva automulţumirii şi le-a declarat liderilor europeni care au publicat mesaje încurajatoare privind criza datoriilor să nu se aştepte la alte injecţii de lichidităţi pe termen lung către bănci. Prezent joi seara la Bruxelles, la summit-ul UE, Draghi le-a spus liderilor europeni că decizia BCE de a acorda băncilor împrumuturi de peste 1.000 miliarde de euro reprezintă pentru ei doar o păsuire şi nu trebuie întrerupte reformele. BCE a demarat, miercuri, a doua operaţiune de refinanţare pe 36 de luni, acordând împrumuturi de 530 de miliarde de euro unui număr de 800 de bănci din Zona Euro, pentru a stimula acordarea de credite companiilor şi a reduce costurile de creditare ale guvernelor. Este vorba de o sumă mult peste estimările analiştilor, care se aşteptau ca BCE să acorde credite de 500 de miliarde de euro, după ce în 21 decembrie BCE a împrumutat 489,191 miliarde de euro unui număr de 523 de bănci din Zona Euro. A fost cea mai mare operaţiune de lichiditate demarată de BCE, depăşind precedentul record de 442 miliarde de euro stabilit în iunie 2009. Până acum, BCE a oferit băncilor împrumuturi pe o perioadă de maxim un an. Prin extinderea perioadei creditelor, BCE vrea să asigure pieţele că băncile vor dispune de finanţare pe termen lung. Prin aceste operaţiuni BCE vrea să sporească încrederea în bănci, să evite ameninţarea unei penurii de credite şi să stimuleze instituţiile financiare să achiziţioneze obligaţiuni guvernamentale italiene şi spaniole. Deja, băncile din Zona Euro au luat de la BCE împrumuturi record şi riscă să devină dependente de acestea.