Echipa de producţie a lungmetrajului „Eu când vreau să fluier, fluier” s-a aflat la Constanţa, miercuri seară, pentru proiecţia de presă a filmului. În perioada 9 - 22 aprilie, pelicula va rula la Cityplex. „Am ţinut foarte mult să prezint filmul la Constanţa, pentru că l-am turnat aici, în judeţ, mai exact la Topalu, în apropiere de Cernavodă. Cred că ceva din spiritul Dobrogei se regăseşte şi în film. Multe lucruri pe care le-am filmat şi la care, din motive narative, am renunţat, peisaje, Dunărea. Dar ceva din acestea s-a păstrat în film. În plus, mai am un motiv personal să fiu aici. Aş vrea ca următorul meu film să se numească şi cam trei sferturi din naraţiunea filmului să se petreacă în Constanţa. Este un thriller, povestea unui ucigaş plătit care revine în România după 25 de ani să rezolve pe cineva. Şi se întâmplă tot felul de lucruri surprinzătoare într-un oraş în care nimic nu ne surprinde”, şi-a început Florin Şerban conferinţa de presă, pe care a susţinut-o alături de actorii din rolurile principale Ada Condeescu şi George Piştereanu şi producătorul Daniel Mitulescu.

Pelicula, adaptare după piesa de teatru omonimă, de Andreea Vălean, prezintă povestea unui adolescent care decide să evadeze dintr-un penitenciar pentru minori, cu numai câteva zile înainte de eliberare. Scenariul a tot suferit modificări pe măsură ce Florin Şerban a descoperit lumea deţinuţilor şi poveştile lor de viaţă. Personajelor le-au dat viaţă atât actori consacraţi, precum Clara Vodă sau Mihai Constantin, actori debutanţi - Ada Condeescu şi George Piştereanu, dar şi neprofesionişti din rândul deţinuţilor, implicaţi în proiect printr-un workshop susţinut de Florin Şerban în Penitenciarul de Minori de la Craiova, de unde a provenit şi cea mai mare parte a acestora. Echipa de producţie a prezentat deja filmul în penitenciarele de la Craiova şi Jilava, urmând şi Tichileşti.

De la premiera din 25 martie, filmul a avut 17.000 de spectatori, fiind preferat comediei romantice „The Bounty Hunter/ O recompensă cu bucluc”, cu Jennifer Aniston şi Gerard Butler. Este pentru a doua oară când filmul reuşeşte să fie mai bine cotat decât producţii realizate de nume mari. La Berlin, a fost pe prima poziţie a topului criticilor în faţa noilor filme semnate de Martin Scorsese sau Roman Polanski.

Abandonul familial şi lipsa afecţiunii materne, un personaj rebel care alege să îşi sacrifice tinereţea pentru a-şi feri fratele mai mic de propriile greşeli, sunt temele abordate. Nu este o dramă sumbră, are forţă şi dinamism şi reflectă tensiunea şi implicarea sufletească a tuturor. „Cei care fac film în România nu o fac pentru bani, sunt artişti care rezonează la ceva ce se întâmplă în România. Stendhal spunea: ‘să nu mă acuzi pe mine că drumurile sunt nepietruite şi pline de băltoace, ci pe cei care ţin drumurile astfel. Eu nu sunt altceva decât o oglindă a drumului’. Eu nu fac film social, eu fac un film după realitatea la care eu, personal, vibrez. Nu pot să îmi pierd doi ani din viaţă şi să pun inimă şi suflet în ceva în care nu cred. Eu m-am dus în vizită în puşcărie şi când am auzit poveştile acelor copii, am fost impresionat. De exemplu, un rrom de 19 ani, cu nişte mâini ca nişte cazmale, care abia ştie să scrie şi să citească, dar care scrie poezii despre o mamă pe care nu a cunoscut-o niciodată, care l-a părăsit la naştere. Şi el foloseşte cele mai frumoase cuvinte pe care le ştie. Aşa ceva mă impresionează. Eu nu pot face comedii romantice. Sper să ajung şi eu la acel nivel de măiestrie. Poate, peste vreo 30 de ani. Eu cred că filmele noastre trec peste graniţe şi primesc aplauze nu pentru că prezintă o realitate murdară, ci pentru că sunt făcute cu suflet”, a răspuns Florin Şerban celor care aşteaptă un film care să arate numai partea bună a României, de dragul de a fi pozitiv şi celor care susţin că numai filmele care arată latura sumbră a societăţii româneşti pot avea succes în străinătate.

„Eu când vreau să fluier, fluier” este şi primul film românesc selecţionat în Festivalul de Film Thriller de la Beaune, în Franţa.