Indiferent de naţionalitate, sex sau apartenenţă politică, tot guvernantul s-a născut poet. În fiecare ales al poporului arde flacăra vie a unui creator sau versificator de moment. Din acest motiv, mă refer la flacără, pompierii sunt tot timpul în alertă. Stau, cum s-ar spune, cu mâna pe furtun şi cu ochii pe tulumbă. Sunt nişte înfocaţi. Dacă până şi preşedintele e poet! Altfel i-ar fi stat cu pana la ureche şi cu pletele în vânt… Când era tânăr marinar, ca să poată compune în linişte, se urca până în vârful catargului. Pe post de drapel, se refugia în E-ul său personal şi compunea de unul singur. Uneori, furat de filonul poeziei, uita să coboare la ora când se servea masa. Din când în când, câte un matelot milos încerca să-i explice că răul de mare nu reprezintă un pericol şi că, acolo sus, s-ar putea să aibă rău de înălţime. Degeaba. Frenezia creaţiei i-a cuprins pe toţi politicienii noştri. Mai nou, în sânul principalelor partide istorice s-au înfiinţat cenacluri literare. Şedinţele de partid au fost eradicate în totalitate. În locul lor sunt organizate şezători literare cu floricele de porumb şi fructe de pădure. Poezia a schimbat fundamental atmosfera din Parlamentul României. Timpul alocat luărilor de cuvânt s-a mărit substanţial. Deputaţii şi senatorii îşi pot da reciproc replici în versuri. Atitudinea fiecărui politician se măsoară în rime. Lucian Croitoru, de pildă, a prezentat modelul unicat al unui guvern format numai din poeţi. Dacă ar fi trecut de votul majorităţii, cu siguranţă, astăzi, la Palatul Victoria, s-ar fi organizat un veritabil festival al poeziei noilor guvernanţi. Faţă de proza guvernamentală, poezia este pe înţelesul populaţiei. Din punct de vedere sufletesc, s-au făcut paşi uriaşi. Temele abordate, chiar dacă nu au nicio legătură cu criza economică, sunt oarecum mai pământeşti. În definitiv, nu este om să nu fi compus o poezie. A luat creionul şi a scris pe hârtie… Chiar dacă a căzut în Parlament, bănuiesc că din cauza poleiului, Croitoru are meritul de a fi propus opiniei publice o nouă echipă de versificatori guvernamentali. Au apărut noi curente în domeniu. Videanu, de pildă, este exponentul versurilor gen bordură, rima sa fiind de marmură. Blaga dezbate în poeziile sale criza de personalitate a buldogului şi drama sa în alegerile locale. De altfel, simbolul buldogului este semnificativ în PD-L, unde, în ultima vreme, tot mai mulţi înaintaşi ai partidului au fost puşi cu botul pe labe. Domnul Paleologu foloseşte excesiv rima în “r”. Sulfina Barbu este autoarea unui poem dedicat şoselei de coastă numit “Şoseaua îndărătnică”. În condiţii neelucidate, a dispărut subit Elena Udrea, propusă, iniţial, pentru funcţia de prim poetesă a României. Sunt cunoscute creaţiile sale din ciclul “Totu-i o apă termală şi-un pământ”. Chiar dacă a fost exclusă din Guvernul Croitoru, nu putem să nu elogiem întreaga sa operă, după cum se ştie, închinată turismului şi farmecelor sale. Precizez că toate poeziile sale au fost scrise pe bicicletă. Evident, din mers.