Nu e vorba de faptul că unii miniştrii din Guvernul Boc ar suferi, Doamne fereşte, de maladia A1H1! Puteam să folosesc şi termenul „constipat”, deşi mi s-a părut mai puţin inspirat, pentru că simptomul medical cu pricina are şi semnificaţii alternative, în sens metaforic. „Gripat” nu înseamnă că Guvernul are vreo viroză, însoţită de guturai, ci se referă la semnificaţia tehnică a cuvîntului. Despre un motor sau oricare alt mecanism care s-a blocat se spune că este gripat… Aşadar, în sensul dorit de mine, cabinetul Boc este aproape blocat, fie de criza economică, fie de lipsa unor măsuri administrative inspirate sau utile, fie de amestecul lui Traian Băsescu în treburile Executivului.

Citind ziarele şi urmărind ştirile televizate eşti asaltat de o sumedenie de informaţii economico-financiare sau politice care roiesc în jurul tău ca albinele scăpate dintr-un stup. Îţi trebuie multă atenţie şi destule cunoştinţe ca să înţelegi cum stau lucrurile în realitate, pentru că dincolo de limbajul oficial al politicienilor, acela din conferinţe de presă sau declaraţii publice, situaţia României este mult mai gravă, de fapt. Tocmai pe acest efect psihologic, cu scopuri electorale, se bazează şi Traian Băsescu, de fiecare dată când mai aruncă spre alegători câte o petardă sau fumigenă de genul „România muribundă”. Să lăsăm, totuşi, măcar pentru un moment, politica la o parte, ca să vă pot da un exemplu de „sinceritate editorială”! De cîteva zile, încerc, dar amîn mereu, să scriu despre felul în care îmi dă senzaţia actualul Guvern că „se screme”, pardon de expresie (de aceea evocasem alternativa „constipaţiei”, ca variantă de titlu!), să rezolve măcar o parte dintre problemele cu care sîntem confruntaţi. Dar nu ştiu, pur şi simplu, cum să o fac, deoarece „încurcătura de maţe” este atît de mare, încît nu găsesc nici un „fir roşu”… Tot ce am înţeles clar este faptul că riscăm să ajungem în incapacitate de plată, însă, dacă mă puneţi să arăt cu degetul pe cineva, îmi este imposibil să aflu a cui e vina! De curînd, ne-am lămurit că a doua tranşă de la FMI va fi folosită pentru asigurarea pensiilor şi a unei părţi din salariile bugetarilor, pe lîngă „eventuale investiţii în infrastructură”. E bine? E rău? Nu ştiu! E vorba de o vinovăţie politică sau economică? Sincer să fiu, nu ştiu! Premierul Boc acuză guvernarea liberală trecută şi aş înclina să-i dau dreptate, cel puţin la prima vedere, dar nu pot să bag mîna în foc. Este evident că unii miniştri din actualul cabinet fac eforturi să rezolve o parte dintre problemele ţării, dar atunci de unde vine senzaţia de neputinţă pe care ne-o lasă ei şi sentimentul că nimic nu se mişcă în bine, ci doar în rău!?

Ş-atunci, în ce fel să scrii despre criza din România şi despre spectrul sărăciei cotidiene cu care se confruntă milioane de români?... În fiecare zi sînt anunţate măsuri fără efect în buzunarele noastre, ceea ce mă „gripează” şi pe mine, cînd încerc să scriu despre un asemenea subiect. De fapt, singurul lucru pe care l-am urmărit în acest editorial a fost mărturisirea acestei neputinţe, personale şi guvernamentale, dacă-mi permiteţi gluma, ceea ce reprezintă o dovadă de sinceritate ziaristică mai rar întîlnită. S-auzim de bine, totuşi!