Organizarea Jocurilor Olimpice din 1908 fusese atribuită iniţial Italiei. Peninsularii treceau, însă, printr-o gravă recesiune economică, amplificată de... erupţia devastatoare a vulcanului Vezuviu, aşa că au renunţat în favoarea Londrei, oraş pentru care a pledat WH Grenfell, faimos pentru traversarea înot a cascadei Niagara, devenit ulterior lord Desborough. Olimpiada s-a întins pe durata cîtorva luni (27 aprilie - 31 octombrie). Au participat 2.008 sportivi (37 de femei), din 22 de ţări, iar numărul sporturilor din program a ajuns la 22 (110 probe), printre care şi cîteva sporturi... de iarnă, care, însă, n-au contat în palmaresul olimpic. Deschiderea a fost oficiată de regele Eduard al VII-lea. CIO a impus folosirea sistemului metric, iar numărul de concurenţi dintr-o ţară la aceeaşi probă a fost limitat la... 12. La Londra a fost rostită, de către Pierre de Coubertin, faza lansată, în realitate, de episcopul de Pennsylvania: “Important este nu să cîştigi, ci să participi”. Anglia s-a impus cu autoritate pe plan sportiv, cîştigînd 145 de medalii (56 de aur), faţă de SUA, cu numai 47 (28 de aur). Eroii s-au numit nord americanul MW Sheppard, cu trei titluri la atletism şi britanicul Henry Taylor, triplu campion, dar la înot. Wilham şi Charlotte Dod devin primii fraţii medaliaţi (el aur, ea bronz - la tir cu arcul). Sedezul Oscar Swahn (tir) s-a consacrat drept cel mai “bătrîn” campion olimpic: 60 de ani (dar el avea să-şi bată recordul peste patru ani, la Stockholm, pe teren propriu)! Nord-americanul Ray Ewry, deja triplu campion olimpic la Paris - 1900, dar şi la St. Louis - 1904, intră în istorie, cu alte două medalii de aur la Londra, ajungînd la fabulosul total de opt victorii olimpice, toate în probele de sărituri... fără elan! De remarcat că Ewry s-a apucat de sport pentru a-şi îmbunătăţii starea sănătăţii, el fiind paralizat pînă la vîrsta de 12 ani! La Londra, americanul John Flanagan a triumfat, pentru a treia oară consecutiv, în proba de aruncarea ciocanului, performanţă încă neegalată.

S-a considerat, şi încă se mai consideră, că eroul întrecerii ar fi maratonistul italian Dorando Pietri. Acesta s-a oprit la... patru metri de finiş şi a leşinat. Dar ajutat de cîţiva oficiali (printre care şi faimosul scriitor Arthur Connan Doyle, creatorul lui Sherlock Holmes), el a putut trece linia de sosire. A fost descalificat, medalia de aur revenind americanului Johnny Hayes. Toată lumea sportivă a fost impresionată de drama lui Pietri, care a fost recompensat, ulterior, cu o cupă de aur din partea curţii regale. Abia în zilele noastre s-a descoperit că, de fapt, Pietri era... drogat, aceasta explicînd şi cele cinci căderi ale sale pe ultima linie dreaptă! Cert este că maratonul de la Londra, a consacrat... distanţa clasică de alergare: 42 km şi 195 m, adică lungimea drumului de la Palatul Windsor pînă la Stadionul “White City” (26 mile), plus cei 385 yarzi parcurşi pe pista stadionului!

La ediţia londoneză a participat şi clujeanul Ştefan Somodi, medaliat cu argint la săritura în înălţime (1,88 m, săriţi în stilul... Fosbury!). Este, sau nu, primul român medaliat la Jocurile Olimpice? Semnul de întrebare se datorează faptului că, în palmaresul olimpic, el figurează ca reprezentant al... Ungariei.