Acum este mai evident decît oricînd de ce preşedintele României a tras cu dinţii de împrumutul de la FMI... Această „centură de siguranţă”, pe care Mircea Geoană a numit-o, ca şi subsemnatul, cu toată modestia, „centură de castitate”, are rostul parşiv de a-i face lui Traian Băsescu campania electorală mai uşoară. În cazul în care, Doamne fereşte, s-ar întîmpla ca el să cîştige a doua oară alegerile prezidenţiale din toamnă, atunci putem considera că al doilea mandat al lui Băsescu ne va costa 18 miliarde de euro! Deoarece rambursarea împrumutului, scăzînd dobînzile, va începe abia peste cinci ani, adică după încheierea viitorului mandat prezidenţial... Manevra acestei inginerii politico-financiaro-electorale a fost sesizată de cei de la PSD, dovadă atitudinea reticentă a liderilor partidului, dar acest împrumut nu putea fi refuzat pe faţă, pentru ca social-democraţii să nu ajungă în situaţia de-a fi acuzaţi de opinia publică că ar avea o atitudine „politicianistă”. Vedeţi cît de şmecher este Băsescu?! Aceşti bani, oferiţi în tranşe trimestriale egale, vor permite Guvernului să atenueze unele efecte ale crizei şi să evite un eventual faliment al statului, aşa cum s-a spus (ceea ce este bine pentru noi, recunosc!), dar îi vor oferi, în egală măsură, şi lui Traian Băsescu, oportunitatea de-a încuraja demagogic, în timpul campaniei prezidenţiale, toate măsurile guvernamentale, într-o manieră electorală de genul „aţi văzut ce bine am făcut că ne-am împrumutat, ca să vă ajutăm pe voi?”... Iar PSD-ul a fost pus în situaţia fără ieşire de-a nu putea respinge o iniţiativă luată în „interes naţional”. Care „interes naţional”, îmi vine să mă întreb retoric...? Este un împrumut de campanie, în interesul politic strict personal al lui Traian Băsescu! În cazul în care el îi păcăleşte a doua oară pe români, va sta la Cotroceni liniştit în următorii 5 ani, fără grija felului în care merge economia românească, în vederea rambursării banilor, deoarece nu va mai avea nicio miză electorală. Ba, chiar, ar putea să se laude, spunînd „nu-i aşa că trăiţi rezonabil, în pofida crizei, datorită mie?!”. Abia după ce Băsescu îşi va fi încheiat „cariera” prezidenţială va începe chinul înapoierii banilor luaţi de la FMI, ceea ce înseamnă, practic vorbind, că noi, toţi cei care contribuim la PIB-ul României, vom suporta în viitor efortul economic de rambursare a unui împrumut ce echivalează cu sponsorizarea lui Traian Băsescu. Aşadar, campania ce urmează, împreună cu viitorul eventual mandat, costă poporul român 18 miliarde de euro... Parafrazînd un personaj dintr-un clasic, pot adăuga că preşedintele face politică după bunul său plac, pe banii „supuşilor”, iar supuşii sîntem noi, proştii ce ne mai lăsăm „aburiţi” de sforile acestui personaj machiavelic. Este, dacă stau să mă gîndesc bine, cel mai mare „tun” din istoria capitalistă a României contemporane, pentru că nimeni nu fură nimic, nu există niciun profit financiar ilegal, dar există, în schimb, un profit politic cu miză uriaşă! Dacă Băsescu spunea că banii lui Patriciu miros a petrol, atunci înseamnă că banii de la FMI duhnesc a tuş, acel tuş în care vor fi înmuiate ştampilele ce se vor aplica pe buletinele de vot...