Baritonul Nicolae Herlea, unul dintre cele mai mari talente interpretative pe care le-a dat România, s-a stins din viaţă luni noapte, la vârsta de 86 de ani. Trecut în uitare de ani buni, de când îşi depusese dosarul de pensionare, marele artist trăia într-un nemeritat colţ de umbră, suferind şi stingându-se discret, departe de lumina reflectoarelor şi îndurând cu stoicism privaţiunile vieţii de pensionar obişnuit, retribuit cu o pensie umilitor de mică. Fără a se plânge şi a „face valuri” în presă, a preferat să-şi îndure cu demnitate greaua suferinţă, plecând la îngeri, la începutul acestei săptămâni, la fel de discret aşa cum a şi trăit.

Cu o carieră excepţională desfăşurată în faţa publicului din România, Nicolae Herlea a urcat şi pe scenele celor mai prestigioase opere ale lumii, printre care Teatro alla Scala din Milano, Opera Metropolitan din New York, Teatrul Balşoi din Moscova, Opera din Berlin, Covent Garden din Londra şi Opera Mare din Paris. Rolul de referinţă al carierei sale a fost Figaro în „Bărbierul din Sevilla“, de Gioachino Rossini, dar de neuitat rămân şi interpretările rolurilor principale de bariton din „Rigoletto“, „Paiaţe“, „Bal mascat“, „Trubadurul“, „Tosca“ şi multe altele.

ÎN ANII ‘70 - ’80 UIMEA PUBLICUL DIN CONSTANŢA Însă artistul român a cărui voce a fost apreciată la superlativ de nume de legendă, precum Placido Domingo, Roberto Alagna, Herbert von Karajan sau Nicolai Ghiaurov, a putut fi urmărit şi pe scena lirică de la malul mării. Extrem de afectată de vestea dispariţiei maestrului Herlea, soprana Daniela Vlădescu, directorul general al Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, şi-a amintit cu multă durere şi regret de excelenta colaborare cu acesta. Baritonul a cântat şi la Constanţa, în repetate rânduri, în spectacole de referinţă pentru scena operei, precum „Bărbierul din Sevilla”, „Traviata”, „Rigoletto”. Melomanii fideli din Constanţa, ajunşi la rândul lor la o vârstă respectabilă, îşi amintesc, fără îndoială, de spectacolele pe care Nicolae Herlea - considerat de specialişti, colegi de breaslă şi public, deopotrivă, deţinătorul uneia dintre cele mai calde şi mai frumoase voci - le susţinea cu un extraordinar succes la teatrul de la malul mării, prin anii ‘70 - ‘80.

Îndurerată, soprana Daniela Vlădescu ne-a vorbit în termeni elogioşi despre maestrul Nicolae Herlea: „L-am cunoscut... A fost cel mai mare bariton al României, un om minunat. Am cântat împreună de multe ori, în spectacole ca „Rigoletto” sau „Traviata”. Este una dintre cele mai mari pierderi pe care le suferă arta interpretativă românească. Am colaborat şi pe scena Operei Naţionale Bucureşti şi la Teatrul Muzical din Braşov, în anii ’80. Nicolae Herlea a fost un om generos din toate punctele de vedere, un suflet frumos. A cântat şi în Constanţa de multe ori, la festivalurile muzicale de primăvară, din luna mai, în anii ‘70 - ’80”. Daniela Vlădescu ne-a mai spus: „Nicolae Herlea era un om de o modestie impresionantă şi de o decenţă rar întâlnită la un asemenea artist. Emana şi dorea numai bine în jurul său. Nu am auzit niciodată o vorbă sarcastică la adresa vreunui interpret, şi-a iubit colegii, i-a preţuit pe toţi, a fost un om foarte modest şi cald, o voce minunată, de o splendoare şi generozitate aparte”.

UN MARE ARTIST AFUNDAT ÎN UITARE Pe de altă parte, renumita soprană, care a colaborat în repetate rânduri cu maestrul, nu a ezitat să vorbească despre situaţia grea cu care se confrunta marele artist, care îşi trăia bătrâneţile fără a se plânge, însă cu o pensie umilitor de mică şi pe nedrept uitat de cei care ar fi trebuit să-i acorde un sprijin, să-l aducă mai mult în lumina reflectoarelor, să-i adreseze invitaţii la spectacole şi să-l onoreze ca pe un mare talent ce era. Din păcate, marele artist s-a afundat în uitare. Daniela Vlădescu a oferit, în antiteză, cazul îndrăgitului actor Radu Beligan, premiat, invitat în spectacole şi onorat aşa cum se cuvine unui adevărat maestru, concluzionând cu durere: „Teatrul îşi ocroteşte valorile, Opera uită”. Situaţia este, de altfel, adesea întâlnită la marii interpreţi lirici, mai mereu intraţi într-un con de umbră după ce ies la pensie şi îşi încheie activitatea în mod oficial.

Artiştii Operei Naţionale Bucureşti şi întregul colectiv al teatrului îşi exprimă adânca durere pentru pierderea unui solist nepreţuit, care a adus glorie primei scene lirice a ţării şi care reprezintă una dintre marile valori culturale ale României.

Ministrul Culturii, Gigel Ştirbu, şi-a exprimat, de asemenea, regretul faţă de decesul baritonului Nicolae Herlea, transmiţând, într-un comunicat, că acesta a manifestat un „deosebit respect“ faţă de artă, iar „cine a avut şansa să se afle în preajma artistului a fost impresionat de extraordinara sa modestie“.

O VOCE ŞI O CARIERĂ DE LEGENDĂ

Nicolae Herlea s-a născut pe 28 august 1927, la Bucureşti. A studiat la Conservator cu profesorul Aurel Costescu-Duca. Debutul pe scena Operei Naţionale din Bucureşti avut loc în anul 1951, cu rolul Silvio din opera „Paiaţe“, de Ruggero Leoncavallo, în vechiul Teatru „Regina Maria“. În continuare a rămas angajat ca prim-bariton al acestei scene, până la vârsta pensionării.

De-a lungul timpului, a fost recompensat cu numeroase titluri şi decoraţii, printre care cel de „Artist al Poporului“. De asemenea, în 2007, acesta a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în grad de Mare Ofiţer.

În ultimii ani, Nicolae Herlea a putut fi întâlnit şi în postura de preşedinte al juriului Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclee“ de la Brăila. În 2012, la împlinirea a 85 de ani, baritonul a primit, la Festivalul „Hariclea Darclee“ de la Brăila, Medalia „Darclee“ şi Diploma de Onoare a Fundaţiei „Darclee“, de la soprana Mariana Nicolesco.