Sfântul Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri, Anania, Azaria şi Misail, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 17 decembrie. Sfântul Proroc Daniel se trăgea din seminţie împărătească, din seminţia lui Iuda, şi a fost dus împreună cu regele Ioachim al iudeilor şi cu alţi tineri iudei, între care şi trei prieteni ai săi: Anania, Azaria şi Misail în robia babiloniană (597-538 î.Hr.). Pentru a şi-i apropia pe iudei, împăratul Nabucodonosor a poruncit mai marelui palatului său să-i înveţe carte şi limba haldaică pe cei mai reprezentativi dintre tinerii acestui neam aflat în robie. Nabucodonosor vroia să facă din ei slujitori credincioşi tronului. Le-a fost schimbat şi numele: Daniel a fost numit Baltazar, Anania - Sedrah, Azaria - Abdenago, iar Misail - Misah. Daniel şi cei trei prietenii ai săi deşi se aflau în robie aveau dreptul să mănânce şi să bea din masa împăratului, dar pentru a nu călca legea, au mijlocit să fie hrăniţi cu legume şi fructe. Dumnezeu le-a răsplătit curăţia cu înţelepciune şi frumuseţe, căci erau mult mai frumoşi decât toţi tineri care se hrăneau de la masa împăratului, arată Cartea Sfântului Proroc Daniel cuprinsă în Vechiul Testament. Slujitorilor babilonieni i-au spus însă împăratului Nabucodonosor că cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să se închine unei statui ridicată de împărat, iar aceştia au fost aruncaţi într-un cuptor încins. Dumnezeu i-a ocrotit însă şi focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17). Sfântul Proroc Daniel era cunoscut pentru darul de a interpreta visele. În Vechiul Testament, cartea care îi poartă numele cuprinde tâlcuirea viselor ultimilor doi regi ai Babilonului, Nabucodonosor şi Baltazar, precum şi vedenia Sfântului Proroc Daniel despre timpul care va trece până la venirea lui Mesia, descoperirea despre vremurile din urmă ale omenirii, despre Antihrist şi învierea morţilor.

După cucerirea Babilonului de către regele Darius I al perşilor (anul 518 î.Hr.), Sfântul Proroc Daniel nu s-a întors în ţară cu fraţii săi iudei pentru că n-a vrut să-i lase singuri pe cei care nu puteau pleca. Noul cuceritor, din cauza intrigilor, a fost nevoit să poruncească ca sfântul Proroc Daniel să fie aruncat într-o groapă cu lei, însă Dumnezeu a avut grijă de robul său şi leii nu s-au apropiat de el (Daniel VI, 17-29).

Sfântul Prooroc Daniel a trăit mulţi ani şi a fost ales de Dumnezeu să susţină poporul evreu pe lângă stăpânitorii săi şi să facă cunoscut printre păgâni pe adevăratul Dumnezeu (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor").