Un tânăr din Năvodari, Ştefan Cojocaru, pasionat de jocurile video, a făcut... istorie la prima ediţie a convenţiei East European Comic Con (EECC) de la Bucureşti, adjudecându-şi Premiul I pentru interpretare, de altfel singurul premiu al secţiunii. În redarea personajului pe care l-a interpretat, Gordon Freeman, din seria „Half-Life”, l-a ajutat foarte mult nu doar pasiunea pentru jocul video, ci şi talentul actoricesc, pe care şi l-a exersat în anii de liceu, la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, în cadrul unei trupe de teatru care se exprima în limba lui Shakespeare. Mai mult, cu acest prilej, tânărul şi-a descoperit şi calităţi de scenograf, una dintre condiţiile competiţiei EECC din luna martie, de la Palatul Naţional al Copiilor, fiind aceea ca participanţii să-şi confecţioneze singuri costumul.

Chiar dacă este tentat de o carieră de actor, fostul „mircist” Ştefan Cojocaru consideră că este mai înţelept să urmeze sfaturile părinţilor, să aibă o meserie care să-i asigure existenţa. De aceea, în prezent este student în anul I la Universitatea „Ovidius” - Facultatea de Matematică şi Informatică şi la Universitatea Maritimă Constanţa - specializarea Tehnologii şi sisteme de telecomunicaţii.

EECC are la bază celebrele convenţii San Diego Comic Con International şi New York Comic Con, dedicate pasionaţilor de benzi desenate, animaţii, jocuri video, dar şi filme TV.

Reporter (R.): Aţi reuşit să vă impuneţi la prima ediţie East European Comic Con prin interpretarea personajului preferat, Gordon Freeman. Cum aţi aflat de această competiţie ?

Ştefan Cojocaru (Ş. C.): Printr-un bun prieten, pasionat de astfel de evenimente.

R. : De ce aţi ales acest personaj?

Ş. C.: Gordon Freeman este un personaj iconic al industriei de jocuri, fiind protagonistul celebrei serii Half-Life. Seria Half-Life se află în continuă dezvoltare, încă din 1998, fiind astfel primul meu contact cu lumea jocurilor pe calculator. Am avut noroc, deoarece aspectul meu fizic m-a avantajat în interpretarea personajului.

R.: Cum aţi deprins tainele actoriei?

Ş. C.: M-am alăturat în liceu, prin clasa a X-a, unei trupe de teatru în limba engleză, care m-a ajutat să mă formez şi cu care am şi participat la Festivalul Internaţional de Teatru „Shakespeare” de la Bucureşti, cu spectacolele „Furtuna” şi „Regele Lear”.

R.: A fost dificilă interpretarea personajului Gordon Freeman?

Ş. C.: Protagonistul Gordon Freeman este un personaj tăcut şi a trebuit să pun accent pe comunicarea non-verbală. Acest lucru m-a ajutat să mă concentrez pe mişcarea scenică, pe comunicarea cu publicul. M-a ajutat, într-un fel, să-mi gestionez mai bine emoţiile. A fost nevoie şi de improvizaţie, mai ales în mânuirea armei.

R.: A participa la o asemenea competiţie necesită şi talent de scenograf. Cum v-aţi realizat costumul?

Ş. C.: Nu a fost prea greu. Am folosit un halat de la mama, o cămaşă de la tata... Am căutat îndelung, prin magazine, şi o cravată care să se potrivească cu cea a personajului. Mai greu a fost să construiesc „arma simbol” a lui Gordon Freeman. Pentru acest lucru a trebuit să iau o bucată de plastic, să o topesc, să-i dau o formă, să o cioplesc şi apoi să o vopsesc. Cu această „rangă” a trebuit să improvizez foarte mult.

R.: Aţi avut emoţii pe scena EECC?

Ş. C.: M-am simţit în... elementul meu.

R.: Cum vi s-a părut publicul?

Ş. C.: Publicul - au fost aprox. 3000 de spectatori, în fiecare din cele două zile ale evenimentului - a fost entuziasmat, în ciuda aşteptărilor mele. Am fost copleşit de ovaţiile primite de-a lungul întregului concurs, chiar şi în afara scenei. Publicul a părut mai mult decât satisfăcut de personajul interpretat de mine.

R.: Ce părere au apropiaţii de această pasiune?

Ş. C.: Părerile sunt împărţite. Prietenii m-au încurajat şi m-au admirat pentru modul în care m-am dedicat acestei pasiuni şi pentru creativitate. Din păcate, nu pot spune acelaşi lucru despre familie, aceasta considerând pasiunea mea o pierdere de timp şi bani.

R.: Veţi participa şi la următoarea ediţie a evenimentului?

Ş. C.: Da, cu siguranţă, deoarece mi-am făcut mulţi prieteni şi fani, pe care aş dori să-i revăd.