Un curent oceanic rece, aflat la mari adâncimi, recent descoperit lângă coasta Islandei, ar putea însemna că Atlanticul de Nord va fi mai puţin sensibil la schimbările climatice decât se credea până acum. Oamenii de ştiinţă credeau că majoritatea apei reci care se formează în adâncurile Oceanului Atlantic vine de pe coasta Groenlandei şi aparţine gheţarilor topiţi. Se pare, însă, că curentul nord-islandez contribuie mai mult la sistemul principal de curenţi Atlantic Meridional Overturning Circulation (AMOC) decât cel din Groenlanda. AMOC reglează climatul Americii de Nord şi al Europei. În acest sistem, apa caldă de la suprafaţă este transportată din zona tropicală a Atlanticului către Arctica. Apele calde încălzesc aerul la latitudini mai mari, apoi se răcoresc, se scufundă şi se întorc spre Ecuator. Întrucât apa dulce îngheaţă la temperaturi mai mari decât apa sărată, specialiştii sugerează că apa dulce a gheţarilor ajunge în Atlanticul de Nord, unde îngheaţă şi previne scufundarea apei, din sistemul AMOC. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, AMOC ar fi întrerupt sau încetinit în zonele nordice, ducând la o emisferă nordică mai rece, în cele din urmă.

Experţii cred că creşterea cantităţii de apă dulce din Atlanticul de Nord, din cauza topirii gheţurilor şi a precipitaţilor mai frecvente dintr-un climat mai cald, va încetiini sau opri sistemul AMOC. Acest lucru ar putea însă să nu aibă loc, dacă curentul nord-islandez îşi aduce contribuţia la sistem. Existenţa curentului nord-islandez era bănuită de decenii întregi, însă abia recent cercetătorii au reuşit să confirme, folosind măsurători ale vitezei apei din adâncimi.