Şucărit pe ziarişti, prezidentul ameninţă cu replici pe măsura tuturor “găozarilor” din presă. Dreptaciul la replică şuieră ameninţător la adresa celor care îndrăznesc să-l critice pe el şi pe conducătoarea tineretului revoluţionar din PD-L. Dreptaciul a ieşit din nou la bătaie şi ne prezintă muşchii săi siliconaţi în conferinţe de presă organizate prin aeroporturi, autogări sau halte. E clar că vrea să-i dea de-a dura pe toţi cei care îi răscolesc trecutul politic apropiat! Sînt buni de tăvălit doar adversarii săi politici! De cîte ori i-a făcut albie de porci, ca o gospodină de culoare la uşa cortului, nu le-a dat dreptul la replică. Ba, dimpotrivă, a continuat să jongleze cu tot felul de epitete care nu ţin de conduita unui preşedinte! Dreptul la replică se află numai în muşchii săi, dovadă intervenţiile jenante şi scandaloase pe diverse posturi de televiziune. Dreptaciul la replică uită întotdeauna ce spune de la stînga la dreapta şi invers. Pasionat de replici de tot felul, cu sau fără... păsărică, se contrazice de unul singur. După ce s-a angajat că va garanta libertatea presei, acum, ridică pumnul asupra ei pe motiv că tînăra sa fiică revoluţionară a fost criticată prin părţile esenţiale ale politichiei. Atenţie, ale politichiei şi nu ale vieţii sale particulare! Foamea de replică a prezidentului îmi aminteşte de tupeul foştilor prim-secretari care nu acceptau nicio virgulă pusă împotriva lor. Replica cu care ne ameninţă prezidentul ne duce cu gîndul la talentul domniei sale de a se răfui cu toţi cei care îndrăznesc să aibe un cu totul alt punct de vedere. Avem în faţă modelul replicilor adresate de-a lungul timpului primului ministru pe care s-a străduit să-l transforme în capră pentru lapte gros. Practic, nu este nicio noutate în comportamentul şi atitudinea spărgătorului de tonomate în euro, cum i-a catalogat domnia sa pe unii ziarişti. De cîte ori nu i-a convenit ceva, s-a repezit cu botniţa la cei care îi stau în gît. Cînd ameninţă că o să dea replică tuturor, dreptaciul caftangiu mizează pe rolul multilateral pe care îl joacă botniţa în procesul vast de intimidare a presei în pragul campaniei electorale şi a alegerilor prezidenţiale de anul viitor. Cu alte cuvinte, cine nu stă în banca lui, evident, cu mîinile la spate şi cu pixul pe acoperişul palatului Cotroceni, are de-a face cu replica şefului de stat, care este şef de şef de cînd a uitat de apucăturile sale de băiat de cartier. Supărăciosul ne ameninţă voalat cu replicile din dotarea sa personală. Nu sîntem siguri că se bazează numai pe vorbe şi replici răstite. Fiind vorba de alegeri decisive în acest an, s-ar putea să ne aşteptăm la diverse manevre care pot debuta chiar cu un pumn în gură pe motiv că a dispărut Elodia! Dreptul la replică al preşedintelui este mult mai larg faţă de dreptul la replică al unui politician de rînd. Peste noapte, precum Norica, te poţi trezi într-o baltă de imoralitate. Dreptul la replică al prezidentului funcţionează ca un pumn cu arc. Cu un dos de labă propagandistică, te poate face tînăr mafiot prost crescut. În funcţie de starea vremii, creşte şi paleta de aprecieri faţă de unii miniştri catalogaţi în fel şi chip de cel care le ştie pe toate. Desigur, dreptul său la replică se bazează pe mapa profesională şi pe diverse alte dosare cu tîlc. Dreptaciul replicii lucrează, nu se face, precum alţii la revoluţie!