Pentru amărăşteanul alegător voios, uninominalul reprezintă un bun prilej de a valorifica pe deplin şi eficient masa mare de cultură acumulată de-a lungul miilor de episoade din telenovelele vizionate la zi. Serialele de acest gen vor avea un cuvînt greu de spus în plan decizional privind alegerea celor care vor conduce ţărişoara noastră dragă în următorii ani. Aud că, încă de pe acum, s-au selectat preferinţele electorale în directă concordanţă cu evoluţia unor personaje din diverse telenovele fluviu de prînz. Amatorii de lacrimi de crocodil l-ar vota şi astăzi pe bază de uninominal pe prezidentul Băsescu. Uninominalul cu lacrimi şi plîns în hohote poate atrage de partea sa categoria animatoare a tuturor casnicelor care taie ceapă cu ochii în televizor. Scena cu Băsescu smiorcăindu-se pe umerii lui Stolo a făcut din uninominal vedeta mijloacelor tehnice de votare autentică. De cînd cu uninominalul, tot mai mulţi politicieni se străduiesc să se autosensibilizeze. Remarc, cu stupoare, că a scăzut oarecum popularitatea uninominalului papaciocar, mare consumator de şpriţ de vară şi trînteli prin boscheţi. Alţii se ghidează după fizionomie sau statură. Nu ştiu dacă Florin Piersic ar fi avut succes, în condiţiile în care sînt dame care spun că, bre, eu votez cu uninominalul cel mic care face “poc” în loc de “boc”. Nu ştiu în ce măsură, pentru amărăştenii citaţi, contează politicul, pentru că dumnealor se bazează mai mult pe încărcătura sentimentală. Deloc întîmplător, reactivarea unor uninominali prăfuiţi se înscrie în tactica şi strategia unor partide. Chiar dacă unii nu mai au dreptul să candideze la o funcţie sau alta, sînt plimbaţi prin ţară ca modele unice de uninominali. Avem uninominali gurişti, după ureche, idealişti, poeţi prin nămeţi. Un loc aparte îl ocupă fotogenicii, dovadă hotărîrea alegătoarelor care şi-au schimbat numele în Elodia de a vota cu ăia frumoşi şi iubăreţi. Că veni vorba, uninominalul Elodia ar putea produce schimbări fundamentale în strategia unor partide, în funcţie de soarta acesteia, nedecisă şi o mare necunoscută. Cum aţi vrea să arate uninominalul? Cei mai mulţi au răspuns că vor să fie un om bun. Sînt români care, de pildă, nu sînt de acord cu uninominalul, pentru că, zic ei, nu ne dă nouă, adică lor, lapte, carne, pene, ouă. Se pare că laptele, carnea şi penele reprezintă un mare handicap pentru uninominalii care nu seamănă cu eroii din telenovele, nu fac “boc” şi nu plîng la comandă ca Băse. Încă de pe acum, înainte să facă vîlvă în Monitorul Oficial, uninominalul întregeşte viaţa alegătorului rămas cu ochii în soare după chestia aia hazlie din care reieşea la caterincă, iar frăţucii au crezut, că o să trăim mai bine. Mie mi-ar place să intre în primele rînduri ale uninominalului toţi bagabonţii care au minţit poporul, ca să-i scuipe lumea pe rînd. Cînd se votau partidele era, aşa, cum să zic, la grămadă. Sigur, sînt şi excepţii, cum este, de pildă, uninominalul cel mic. Este şansa lui. E mic şi bea lăptic. S-ar putea ca şi prezidentului să i se tragă de la lăptic. Nu ar fi exclus să-l auzim pe cel mic scuzîndu-se că, atunci cînd prezidentul îşi făcea de cap din cauza gazelor emanate de Putere, dumnealui bea lăptic. Trăiască uninominalul cu lăptic, că de zăhărel ne-am săturat!