Normal, toţi activiştii care dau de-a dura cu gura ar fi trebuit să respecte regulile postului electoral. Cu alte cuvinte, să nu mai mănînce de dulce, adică rahat turcesc sau cu perje, la adresa unuia sau a altuia. În plin post, candidaţii tovarăşi continuă să suduie în cel mai autentic stil proletar, contînd pe impactul pe care îl are înjurătura marinărească şi cu multe noduri asupra unei părţi infime a electoratului. Cu o mînă îşi fac cruce, mai mult mimează, şi cu gura spurcă în dreapta şi în stînga. Se vorbeşte, acum, în plin post, de îmbuibaţii tranziţiei. Apar pe sticlă tot felul de unsuroşi la gură care ne explică de ce trăiesc pensionarii într-o sărăcie cruntă! Băieţaşii ăştia cu cap de răţoi şi burta mare cît un hangar nu au pic de ruşine! Măcar în post ar trebui să le fie frică de Dumnezeu, dar dumnealor confundă pe toată lumea cu un agent de la poliţia rutieră pe care îl iau la mişto. Deşi fac pe credincioşii şi pe pocăiţii cu prilejul depunerii de coroane, acum, în timpul postului, marţafoii îşi fac de cap ca nişte autentici golani de stradă. În primul rînd, se destrăbălează cu cortul. La noi, disputele electorale se bazează pe invocarea sfinţilor de către participanţi. Practic, într-un context sau altul, se citeşte zilnic apelul sfinţilor cu trimiteri la origini. În materie de mizerii, nu se ţine cont de nimeni şi de nimic, chiar dacă chiftelarii şi oportuniştii se plimbă, în aceste zile, cu icoana în braţe pe la diverşi sponsori şi susţinători. Sînt, însă, indivizi care joacă rolul unor sfinţi cu mult talent. De pildă, Becali. De cînd i-a trecut prin minte, ca printr-o haltă, acceleratul cu ideea hazlie de a candida fie la preşedinţie, fie la Primăria Capitalei, dumnealui se luptă neîncetat cu dracul şi cu diavolul, rezultatele obţinute nefiind semnificative. Poftitorii de putere nu ţin post. Ei pun botul pe tot ce este gras şi bun de ros. Mulţi au căzut de-a dreptul în eroare crezînd că osul se recomandă celor care ţin post cu dinţii bine piliţi. Greşeală capitală. Osul reprezintă o delicatesă, ca şi ciolanul, de altfel, pentru cei care nu suportă decît jilţurile înalte ale puterii şi funcţiile bănoase. Foarte multe caţaveici îşi manifestă spiritul artistic în postul electoral, dovadă afişele macabre lipite pe garduri sau pe băncile din parc. Chiar dacă sîntem în post, actorii alegerilor locale umblă cu gura plină de injurii destinate adversarilor politici. A crescut vertiginos numărul grosolăniilor. Speram ca postul paştelui să-i îmblînzească pe cei care nu respectă nici măcar postul electoral. E drept, unii se forţează cu dulapul pe picior. Scrîşnesc din dinţi la liturghii, strîmbă din nas cînd trec prin faţa unei colive ocazionale şi fac nazuri ori de cîte ori se vorbeşte despre postul paştelui. În realitate, toţi aşteaptă startul oficial al caftului electoral, întîlnirile directe de pe ring şi dezlegarea la huiduieli şi înjurături. Să nu credeţi că nu există şi băieţi cu obrazul fin. Ăştia te înjură suav şi senin la ureche. Îţi fac semn să te apleci uşor peste ei şi-ţi spun în cîteva secunde ecuaţia paştelui oricărei rude, fie că este prima sau a 14-a spiţă. Cei care te înjură pe la spate au o oarecare frică de Dumnezeu. Uneori, pîndesc zile întregi ca acesta să aţipească pentru a te înjura vîrtos. În rest, cît Dumnezeu este treaz, dumnealor ţin post!