Două păsărele. Două mari şi două mici transmit note cu arici. Păsărelele, indiferent de penaj, au preluat funcţiile de comunicaţie în politică. Nu sînt precum stîlpul de telegraf, dar emit tot felul de informaţii neverificate menite să pună pe jar întreaga clasă politică. Un fapt firesc, într-un fel, în condiţiile în care limba politichiei noastre este cea păsărească. Apar pe sticlă tot felul de păsăroi jumuliţi pentru a ne ţine diverse lecţii şi prelegeri despre a căror tematică nu au habar! De altfel, pe asta şi mizează mesagerii politichiei păsăreşti! În acest peisaj cu pene frumos colorate, precum leopardul de pe gard, papagalul ocupă un loc aparte. El se simte în mediul său în campaniile electorale. Cei care au ca surse diverse păsărele mizează pe talentul de propagandist al papagalului bine jumulit în colivia lui. Pentru că nu a progresat de la o campanie electorală la alta, ţine mereu exact aceleaşi discursuri uzate, prăfuite şi cu mesaje depăşite. Păsărelele din PD-L funcţionează pe post de ghicitoare. Vă amintiţi că ele au dat ca sigură alegerea Elenei Băsescu în fruntea de secretar general al tineretului pedalist. Sînt şi partide papagal. Îmi place, de pildă, evoluţia din colivie a PD-L, care repetă tot timpul ce spune prezidentul la Cotroceni sau în orice alt colţ de ţară. Partidul papagal pedalist reproduce cu exactitatea ceasului elveţian tot ce scoate pe gură şeful Băsescu, performanţă neegalată de alţi papagali din politichia noastră. Nu putem să trecem cu pasivitate peste viaţa şi activitatea revoluţionară a păsărilor de curte, care, în loc de “cioc”, “cioc”, fac un prelungit “boc”. La Cotroceni, dacă aţi observat, se adună foarte multe păsări de curte. Sînt dintre cele ciufute, blonde şi mărunte, moţate şi curtate. Păsărelele exotice, care, în loc să bea apă, fac gargară, sînt atrase tot mai mult de grădinile de la Cotroceni. Deşi cresc prin diverse alte menajerii de partid, păsărelele exotice sînt antrenate pentru luptele de pus ţara pe jar. Păsărelele de partid întrec în eficacitate cele mai sofisticate şi moderne mijloace de comunicaţie. Veştile şi bîrfele sînt transmise rapid pe calea păsărelelor, ca şi diverse alte mesaje de arătat colţii la adversari. Pe de altă parte, ele reprezintă paravanul ideal pentru toţi cei care sînt preocupaţi de declanşarea a tot felul de dispute sterile. În materie de intrigi cu păsărele, s-a ajuns la un nivel incredibil de manipulare. Politicienii tupeişti, precum cei care cred că toată lumea trebuie să le stea la picioare, uită un amănunt foarte important - fiecare pasăre pe glasul ei piere! În perspectiva alegerilor, păsăretul politic face gargară cu mentă. E mai uşor decît să o frece, pentru că o astfel de operaţiune presupune mult efort fizic. În ceea ce-i priveşte pe traseiştii politici, pe la cuiburi, păsărelele cu apucături de haimanale se adună! Ciripitorii democraţiei fac pe interesanţii. După ce aruncă pe piaţă tot felul de gogoşi vînturate prin praf, declară, cu un aer misterios, opiniei publice: ”Mi-a şoptit mie o păsărică…” Chiar prezidentul foloseşte formula asta: ”Măi, păsărică, tu nu ai treabă acasă?”