Şeful ne dă nouă... În mai toate ipostazele, şeful este zugrăvit ca un personaj de o milostivenie rară. Deşi nu este găină, face ouă, pe care ni le dă nouă! Este un mare producător de carne, lapte, pene şi icre. Aşa cum este zugrăvit el în diverse opere de artă şi publicaţii, şeful este reprezentat ca o capacitate creatoare fără de cusur. Observ că, în tot mai multe domenii de activitate, inclusiv în politică, metabolismul unor indivizi depinde direct şi decisiv de starea de vegetaţie a şefului lor. Şeful e un fel de... Dumnezeu, cu toate că suma păcatelor sale întrece orice barieră în materie de viciu şi rău. Etalonul şefului suprem este fără îndoială prezidentul Băsescu. Fără dumnealui, nimic nu mişcă în ţara asta! Cel puţin, teoretic. Capacitatea sa creatoare nu are margini. Anii pretrecuţi la cîrma petrolierului "Biruinţa" îşi arată roadele. Avem un şef capabil să străbată toate orizonturile! Şeful, indiferent de cît îl duce mintea, este şef şi în pielea goală. Deducem de aici că, în materie de şefie, ţinuta nu face doi bani, şef să fie! Şeful este cel care gîndeşte pentru toţi cei din jurul său. Cît efort! Cît sacrificiu! Şeful se pune în slujba bunăstării noastre, oferindu-ne, după cum menţionam mai sus, lapte, carne, pene, ouă. El se visează tot timpul în postura de înţelept şi salvator al naţiunii. Să te ferească sfîntul să i se urce navigatorului şefia naţională la cap! Greu te mai înţelegi cu el! Să spună liberalii dacă am sau nu am dreptate! Să iasă micuţul Boc la interval şi să ne explice unde şi de ce greşim. Şefului, mai ales celui suprem, îi place să nu-i ieşi din vorbă. Dacă se poate, să nu ieşi nicăieri... Mulţi se închină la şefu' ca la o icoană, cu toate că nu este cazul. Din punct de vedere al drumurilor şi podurilor din România, avem şi şefi care dau în gropi de proşti ce sînt. Nu contează, şef să fie! Personajul despre care vorbim se agaţă cu străşnicie de scaunul Puterii. Faţă de toţi ceilalţi care s-au perindat pe la cîrma ţării, ăştia vor să fie legaţi de scaun pe vecie... Şefului îi place să-l alinţi, să-l minţi frumos atunci cînd spune că albina nu are dinţi. El este cel mai alb, cel mai frumos şi, fără discuţie, cel mai deştept! Prezidentului, ca şef suprem, îi place să te uiţi în gura lui, fără să-i numeri cariile. El face parte din categoria şefilor care au pretenţia că sînt şmecheri şi spirituali peste media de inteligenţă pe ţară. Hăhăitul este atributul său de bază. Sînt politicieni care consideră că, uitîndu-se atent şi supus în gura prezidentului, li se deschid noi posibilităţi de afirmare plenară. Ca să se pună bine cu Cotrocenii, se dau pe spate după fiecare glumă sau poantă prezidenţială. Cînd se fac promovările, e cîte unul care ridică mîna şi spune: "Şi eu am rîs!" Ca şef suprem, prezidentul pozează în voievod al tuturor românilor, măngîindu-i pe creştet! Şefului suprem îi place la nebunie să facă pe durul. El confundă adeseori patria cu un vapor şi are tendinţa de a ne pune pe toţi să frecăm puntea! În mintea sa, românul nu trebuie să mai aibă şi alte aspiraţii, sugerîndu-i-se să se mulţumească cu puţin. Cu alte cuvinte, cu ceea ce îi dă şeful! Deşi nu are ureche muzicală, şeful ţine morţiş să cînte doar el, iar restul să danseze. În ciuda repertoriului său perimat, nu cedează în privinţa cîntatului, fiind de-a dreptul ridicol. Şeful suprem ar vrea ca şi PNL să i se supună prin contopirea cu PD. Ar fi mai uşor de controlat! Şeful se crede în toate cele ce sînt, inclusiv în fabrici şi uzine! Nu înţeleg deloc ataşamentul său faţă de zona industrială a ţării, cu toate că multe lucruri îl depăşesc. De ce îi place oare şefului să se compare cu fabrici şi uzine? Ce îl atrage pe el în această postură poluantă? Am crezut că este un clişeu perimat, dar, iată că se bucură în continuare de succes! Alianţa moşteneşte nărăvul! De aceea, şi astăzi, dacă dai în şefu', nu-i aşa?, dai în fabrici şi uzine! Dai în mine? În aceste condiţii, şeful seamănă cu un colos industrial. Chiar îi place să se facă astfel de trimiteri. Şeful suprem se crede România. E greu să-i scoţi din cap chestia asta, chiar dacă nu seamănă nici măcar cu harta patriei! E mărinimos şi darnic cu mîngîierile pe creştetul amărăştenilor! Se înţelege de la sine că şeful suprem este un model unic. Sigur, în politichie, şi nu numai, sînt fel şi fel de şefi... care de care mai şef! Boc este mica sosie a prezidentului Băsescu în Partidul Democrat. Un fel de portavoce. Există aşadar şi şefi numai cu numele, dar cu funcţie de portavoce. El este antrenat să transmită şi să execute totul cu supuşenie şi smerenie. Spuneam că pentru unii şeful este ca o icoană. Îngenunchează tot timpul în faţa lui şi îi pupă mîna. Astfel de specimene plac la nebunie şefilor. Se gîdilă la osanale şi se înfioară plăcut la tămîieri. Anafura mamii ei de Putere! Ştiu şefi care respiră tămîie la tot pasul. Cîte un astfel de tămîiat se vrea a fi şi periat... Să-i vedeţi pe cei care vînează orice scamă de pe umerii lor. Sînt vigilenţi şi stau la pîndă răbdători. Cînd se iveşte ocazia, nu ratează! Se încordează şi se aruncă pe umerii şefului. "Scuzaţi, patroane, aveaţi o scamă..." Nu ştiu, drept să spun, cum se procedează în cazul scamei de pe creier...