Faţă de folclorul nostru strămoşesc, aflat pe cale de dispariţie, cel politic se conservă şi se diversifică de la o guvernare la alta. Sub diverse forme readaptate la realităţile înconjurătoare, practic, în folclorul politic circulă în mare, cam aceleaşi teme şi partituri. Ele sînt transmise prin viu grai sau doctrine revizuite. Deşi unii se dau de stînga sau fac brusc la dreapta, în general, folclorul lor de partid nu diferă prea mult de la o formaţiune politică la alta. Din cînd în cînd, în anumite etape de dezvoltare multilaterală, apare cîte un personaj care susţine că face parte din tagma marilor eroi ai folclorului politic. Avem de-a face cu profilul unui personaj de care ne izbim tot timpul - gură bogată. Fără gură bogată, folclorul politic nu ar fi avut izvoare, deci, nu ar fi existat! Dumnealui are grijă să alimenteze tot timpul cu materie primă de bază zestrea folclorului nostru politic. Gură bogată este un povestitor fără pereche care pune accentul în mod deosebit pe intrigile care ţin Alianţa DA. Într-o permanentă stare de stres şi de iritare. Toate grozăviile pe care le auzim în ultima vreme, şi care pun ţara pe jar, au fost lansate de gură bogată. Folclorul politic joacă un rol extrem de important în situaţiile de criză, aşa cum se întîmplă acum. Însuşi prezidentul Băsescu dă o înaltă apreciere folclorului politic, pe care şi dumnealui îl susţine prin toate pîrghiile de care dispune. Basmul politic îl are în centrul atenţiei pe spînul liberal, om rău, balcîz şi hîd, după cum este descris la Cotroceni, care nu-l lasă pe Făt Frumos cel pedist să guverneze ţara în linişte şi cu pasiunea lui de autentic ctitor! Este evident că, alimentat cu un asemenea tip de folclor, în care spînul îi dă tot timpul peste mîini pedistului frumos şi dăştăpt, amărăşteanul nu poate fi altfel decît indignat. De aici reiese rolul manipulator al folclorului politic menit să pună populaţia pro Băsescu în poziţie de luptă dreaptă, sare în spinare şi lapte-n ţîţe. Folclorul politic descrie cu lux de amănunte incompetenţa liberală din actul de guvernare şi face din miniştrii pedişti nişte capete luminate greu de dat pe spate! De la podul de la Mărăcineni încoace, se ţes tot felul de legende în jurul prezidentului. Folclorul politic îl zugrăveşte pe prezident în postura inegalabilă de salvator al patriei noastre iubite! Restul personajelor politice nu depăşesc statura piticilor piticoţi asemănaţi cu nişte hoţi! Actuala putere îşi trage seva din basmul politic, care, ce-i drept, a prins la… mase, alea populare. Au sesizat mai marii ţării că ţine cu folclorul politic şi, ca atare, merg înainte pe acelaşi calapod. Folclorul politic menţine trează atenţia populaţiei care este îndreptată cu predilecţie în direcţia luptei pe care binele o duce cu răul. Imaginea binelui, care spune bancuri la Cotroceni, merge la băi de mulţime şi îşi face adversarii şah-mat cu dosarele securităţii, este cunoscută opiniei publice, motiv pentru care nu mai revenim cu semnalmente, detalii, cod numeric şi alte alea. Răul, care poartă fes liberal, se regăseşte în ce merge pe motocicletă şi pătrunde pe contrasens şi în toţi cei care nu stăpînesc limba engleză. Conform prerogativelor impuse de folclorul nostru politic, binele învinge tot timpul răul, care rău, după o formulă consacrată, a devenit apanajul băieţilor răi din PNL. După cum se poate deduce, folclorul politic se axează mai mult pe intrigi pediste, ceea ce ne determină să credem că se confundă cu propria doctrină a Partidului Democrat. Folclorul politic rămîne elementul de căpătîi al formaţiunii politice amintite. În loc de circ şi pîine, ceea ce era destul de convenabil, avem parte de folclor politic cît cuprinde! Au dat ăştia folclor politic la tot poporul. Adevărul este că dispun de un nesecat izvor de inspiraţie. Au subiecte gîrlă! Cum se strică vremea în ţară şi puterea dă semne că nu are pe unde scoate cămaşa, ni se aruncă în ochi cu folclor politic! Nici măcar cu praf, ci direct cu folclor politic, ca să ne aburească de tot!