Actuala putere a elaborat un amplu program de furat căciula. Faţă de procedeele tradiţionale de furat singur căciula, actuala putere a introdus elemente şi tactici noi, date fiind circumstanţele în care se face politică în ziua de astăzi. Principalul capitol se intitulează "Cum să-ţi furi singur căciula între aliaţi". Pînă la momentul în care Alianţa DA a ajuns la putere, furatul căciulii era o probă individuală. Venea politicianul în decor, făcea pe naivul, filmări, chestii de genul ăsta, ca să înşele vigilenţa opiniei publice, şi cînd îi venea lui bine, adică la momentul oportun, îşi fura singur căciula! Era, cum s-ar spune, o metodă clasică şi universală. În altă situaţie, politicianul îşi fixa languros cu privirea căciula, încerca să o vrăjească pentru a putea să o răpească. În materie de furat singur căciula, politicienii noştri s-au inspirat foarte mult din viaţa şi activitatea revoluţionară a hoţilor de buzunare care acţionează, în autobuze, în mijlocul clasei muncitoare. S-au organizat şi se organizează şi acum aplicaţii şi exerciţii de furat singur căciula. Cum spuneam, fiind vorba de aliaţi, furatul căciulii singur s-a transformat într-o acţiune extrem de complexă. Pînă acum, furatul căciulii, indiferent de anotimp, cădea în responsabilitatea fiecărui membru de partid. Era o acţiune personală şi strict individuală. În sînul Alianţei DA, furatul căciulii îmbracă mai multe forme. Pe de o parte, ca formaţiune politică aflată la putere, Alianţa îşi fură cu dezinvoltură singură căciula. Şi asta, atenţie, în condiţiile în care, ca şi pălăria, este mult prea mare faţă de dimensiunile capului care trebuie să o poarte. Din această cauză, se întîmplă adeseori, după cum realitatea a demonstrat cu vîrf şi îndesat, ca Alianţa să-şi fure singură căciula cu cap cu tot! De aia se şi spune că actuala putere şi-a pierdut capul. Furatul căciulii este tratat de pedişti şi liberali ca un joc interactiv. Momentele în care aliaţii îşi fură reciproc căciula sînt de-a dreptul delirante! Pline de savoare şi spectacol, episoadele cu pricina par a fi rupte din "Stan şi Bran". Să vedeţi ce feţe fac cei care nu mai au păr în cap în momentul în care sînt puşi să-şi fure singuri căciula! Trebuie să precizez că la acest capitol nu scapă nimeni. Furatul căciulii singur face parte din doctrina Alianţei şi reprezintă un element obligatoriu de îndeplinit. Cine nu ştie să-şi fure singur căciula nu are ce căuta în Alianţă! Chestiunea a fost pusă pe tapet, de necrezut, chiar în timpul campaniei electorale de acum doi ani cînd s-a lansat sloganul "Să trăiţi bine!". Şcolile de vară organizate de Alianţă pe litoral dezbat cu frenezie tematica inepuizabilă a furatului căciulii. Ideologii acestei formaţiuni politice sînt de părere că aşa nu se mai poate! Adică, spun dumnealor, fiecare aliat trebuie să-şi fure singur căciula după un plan bine pus la punct. Furatul căciulii singur sau între aliaţi reprezintă baza ideologică a actualilor noştri conducători. Drept dovadă, marii lideri, începînd chiar cu prezidentul, acordă o importanţă ieşită din comun acestui obicei politic. El seamănă mult, obiceiul, cu năravul din fire care nu are lecuire. Faţă de celelalte ţări membre ale UE, în România, care nu a ajuns încă în UE din cauza steguleţelor roşii, se dă o mare importanţă căciulii! Care căciulă, trebuie spus, şi-a depăşit cu mult statutul de simplu hingher. Nu cu mult timp în urmă, exasperat de ineficienţa programelor elaborate de fostul primar general al capitalei, azi prezident, bucureşteanul dădea cu căciula după cîini! Am asistat în acea perioadă la un adevărat război dus între căciuli şi cîini. Evident, căciulile au fost cele care au suferit cele mai multe pierderi, fiind flocăite fără cruţare de gaşca lui Zdreanţă, cel cu ochii de faianţă. De cînd a intrat în politică, a ajuns la mare preţ căciula. Din acest motiv, au crescut şi furturile de căciuli! Îl văd pe un politician şi îl întreb: "Ce faci?". Răspuns: "Pst, ciocul mic, că-mi fur singur căciula!"