Păpuşarii politichiei noastre au ierarhiile lor. Există un păpuşar şef şi subalternii săi. Rolul de responsabil cu propaganda îi revine păpuşarului care bate toba. Baterist din pruncie, individul îşi cîştigă existenţa din bătutul tobei. El bate la normă şi după portativul impus de partid. Se spune că toboşarul bate toba după uşă. Aiurea. Chestia asta se practica în perioada cînd politichia nu se transformase încă în junglă. Adică, vreau să spun, se folosea perdeaua, fie ea de fum sau de altă natură. Astăzi, aleluia, gata, s-a terminat cu politeţurile şi delicatesele de doi lei! Se bate toba în draci şi la vedere. Păpuşarul care bate toba trebuie să fie un individ multilateral dezvoltat. Şi, în mod deosebit, dotat din punct de vedere al muşchilor. Sînt păpuşari care bat toba de o viaţă, dar care nu au făcut acest lucru cu cap. Ăsta e şi rolul liderului de partid, să canalizeze energiile creatoare ale toboşarului către obiective bine definite. Păpuşarul care bate toba este folosit în diverse acţiuni şi strategii. Se ştie că în politică nu iese fum dacă nu bate cineva toba. Altă linie a partidului - bate toba ca să înţeleagă adversarul. Mici pilde de partid - cine nu are tobă să-şi cumpere! Naiba mai ştie cît costă o tobă politică în ziua de astăzi! Strategii mobilizatoare - Opoziţia bate toba şi cîinii Puterii latră. Bătutul tobei în politichie are tot felul de semnificaţii, multe dintre ele neştiute de cetăţeanul de rînd. Cel mai mare toboşar al patriei se află în grădinile de la Cotroceni, chiar dacă în ultima vreme liberalii nu prea mai joacă după cum bate dumnealui. Chestie de ureche muzicală. Îi critică unii pe cei din Partidul Democrat că bat toba ori de cîte ori nu le convine lor ceva. La frecvenţa cu care se bate toba în acest partid, nu m-aş mira ca şi Boc să ajungă pe patul Vienei! Îmi şi imaginez cum arată Boc cu o tobă mare de gît, cocoşat şi transpirat… Dintre toate cele lumeşti din politichia noastră anostă, prezidentului îi place foarte mult să bată toba. Ne-a demonstrat, de altfel, cu prisosinţă că are un repertoriu extrem de variat. Politichia noastră nu funcţionează după ureche, cum s-au exprimat unii, ci după cel mai tare toboşar. Nici un alt instrunment nu are atîta trecere printre politicienii aflaţi la putere! Sînt unii care ştiu de frica tobei, cu toate că este un instrument paşnic! Le arăţi toba şi au şi făcut pe ei. Slugoilor din partid nu trebuie decît să le arăţi toba ca să execute întocmai şi la timp! Nici nu e nevoie să baţi în ea! Sînt lideri de partid care arată pisica şi lideri care arată toba… Clasa politică are în componenţa ei foarte mulţi toboşari. Poate prea mulţi. Toboşarii cei mai muzicali şi mai expresivi alcătuiesc coloana vertebrală a actualului Guvern. Aici, după cum am constatat de aproape doi ani, toba reprezintă instrumentul de bază, iar toboşarul, un personaj extrem de important. Face guvernul o mărgică, hop, sare toboşarul de la locul lui cu toba în delir. Cînd e vorba de mărgica Guvernului, umple toba de sînge. Pentru faptul că aproape fiecare ministru are în dotarea sa o tobă, se creează o confuzie totală. Mărgica e una, dar tobele "e" mai multe. Ce-i drept, nu toţi au imaginaţie corespunzătoare. Se bate toba mereu, mereu pe aceleaşi subiecte. Cum s-a uitat U.E. un pic în ochii României, premierul a şi început să bată toba. În situaţii de acest gen, toba ţine loc şi de cărămidă. Sînt şi cazuri cînd se bate toba într-un fals total sau de-a strîmba. Ce spuneţi de tema privind retragerea trupelor noastre din Irak? Era cazul să se bată toba pe un subiect atît de sensibil? Ce ziceţi? Halal toboşari! Şi cînd te gîndeşti că unii dintre ei habar nu au să bată toba în… limba engleză! Ăsta-i toboşar care să ne reprezinte afară? Cum se descurcă el la reuniunile internaţionale? Stă cu toba legată de gît şi bate translatorul în ea! În cazul ăsta, toba e doar o piesă de muzeu. Fără translator de limba engleză, toba ministrului Apărării noastre este inutilizabilă! Ce păcat! E cazul să-i acordăm toboşarului politichiei noastre importanţa care i se cuvine!