Nu toţi siamezii din lume au parte de un medic chirurg de excepţie. Cum e, de pildă, la noi, partidul, capabil să facă orice fel de operaţie, oricît de grea ar fi ea! Ce nu poate face partidul cu bisturiul său fin de la cadre! Vă mai aduceţi aminte de perechile de siamezi de altădată? Cine s-ar fi gîndit că poate cineva să-i despartă! S-a spus că nu există tehnologie adecvată, că ar fi riscant, pentru că au aceiaşi neuroni, că le-ar putea fi pusă în pericol viaţa. Cîte şi mai cîte. Pînă la urmă, ne-am temut degeaba pentru destinul lor. Partidul chirurg s-a dovedit a fi un artist desăvîrşit. Sigur, după separare, nu s-a putut face o echilibrare a funcţiilor. Nu e vorba de funcţiile lor vitale, ci de cele din anumite scheme şi organisme ministeriale. Ca să nu se uite prea repede istoria siamezilor, unuia dintre ei i-a rămas pe frunte eticheta cu numele şi vechea lui funcţie. Chiar dacă, între timp, a ajuns pe meleagurile lui natale, care nu au nici o legătură cu briza marină, ca şi eticheta care nu are nici o legătură cu funcţia lui actuală. Ca şi omul, care nu are nici o legătură cu activitatea profesională. La acest capitol, e curat ca lacrima, nu a avut şi nu are nici o legătură cu obiectul de activitate invocat. În cazul de faţă, partidul chirurg a făcut o faptă bună pentru urbea noastră, pentru că siamezul „extirpat" era mai mult pe post de... mînă moartă. Reacţia partidului chirurg i-a surprins pe mulţi dintre susţinătorii siamezilor. În primul rînd, pentru că intervenţia chirurgicală reprezenta o veritabilă premieră locală. Contrar obiceiurilor de partid încetăţenite la noi, era pentru prima oară cînd şi asistam la o operaţie menită să scoată din schemă o mînă moartă! Nu-mi amintesc să se fi mai întîmplat aşa ceva în urbea noastră! Cînd politica chirurgului amintit o să amputeze în toate domeniile de activitate tot mai multe mîini moarte? Cît mai mulţi siamezi de partid care pot fi conduşi printr-un singur ordin sau printr-o singură dispoziţie! Cu alte cuvinte, zici o singură dată şi execută doi! Chirurgia de partid a atins, în materie de performanţe, cote greu de imaginat. Ce s-ar face partidul fără chirurgii săi plastici? Fără esteticienii săi de calibru? De cîte ori se află în impas, partidul apelează la chirurgii săi, care pot despărţi sau uni din nou siamezi, chiar şi siamezi de tipul formaţiunilor politice. Auzim deseori cum se laudă careva cu faţa nouă a partidului său. Dacă ati şti prin ce chinuri trece un partid ca să arate mai frumos şi mai vîrtos! La ce operaţii migăloase este supus! Nu este deloc simplu să schimbi faţa unui partid, în condiţiile în care chirurgii nu au găsit încă un remediu, nu au pus la punct o metodă eficientă, capabilă să înlăture năravul. Pentru că, ştiţi cum e, unele partide îşi schimbă faţa, dar, năravul, ba! Cum am mai spus, misiunea chirurgului de partid, pentru că există şi aşa ceva, este extrem de dificilă. Sînt particule cuprinse de metastază, pentru salvarea cărora nu se mai poate face nimic. Chiar dacă, în faţa opiniei publice, a electoratului, se dau vioaie. Îşi arată muşchii, înoată, fac tumbe, ca sa pară zglobii. Cît despre muşchi, trăiască siliconul! Celulita de partid e din ce în ce mai greu de combătut. Se încearcă tot felul de metode şi de reţete. Nu peste tot rezultatele sînt incurajatoare. Şi tehnica nouă a chirurgiei de partid are o limită. O sa vă convingeti la alegeri. Cum s-a întîmplat şi, în urma cu cîţiva ani, cînd le-a căzut faţa celor de la CDR. Şi slavă Domnului, au avut printre ei chirurgi de chirurgi! Au încercat şi cu comprese. Şi nu numai ei. Avem destule exemple. Sunt politicieni dispăruţi pentru totdeauna. Avem şi acum indivizi care se zbat degeaba să iasă la suprafaţă, pentru că, din punct de vedere politic, s-au îngropat singuri! În cazul lor, se cuvine să chemăm medicul legist de partid, ca să constate cauzele decesului politic!