Ne povestea prezidentul cu gura pînă la urechi cum a băut dumnealui cerneala din călimară cînd era mic! Din cauza abuzului de cerneală, care acum s-a transformat în şpriţ de vară, prezidentului nu prea i-a plăcut cartea din pruncie! Episodul cu cerneala, relatat cu prilejul deschiderii anului de învăţămînt, a marcat puternic tînăra generaţie de pe la noi. Atît de puternic încît, iată, tot mai multe odrasle se dau cu fundul de pămînt, se tăvălesc prin praf, da' ce nu fac, refuzînd să se apuce serios de învăţat! Replica acestora ne scuteşte de comentarii, mai ales că nu e indicat să comentezi cînd subiectul este primul om al ţării. Odraslele spun: "Nici prezidentul nu a vrut carte şi acum de putere are parte!" Crîmpeiul de şcoală generală din biografia prezidentului constituie astăzi un reper de bază pentru toţi cei care vor să tragă în piept aproape toate formele de învăţămînt. La noi, se ştie, exemplul de viaţă şi activitate revoluţionară e sfînt! Mai ales dacă place! În cazul prezidentului, au fost invocate sloganele de altă dată: "Hai, copii, la joc, cărţile pe foc!", cu un conţinut educativ şi cu un mesaj fără egal! Recenta vizită la Paris a prezidentului a redeschis un vechi subiect din perioada anilor de liceu cînd se spunea că vacanţa vine cu trenul din Franţa. Între timp, după cum au constatat statisticienii, importurile de vacanţă au crescut vertiginos, ca şi cum nu e suficient că pe plan naţional se trage chiulul într-o veselie! Ar fi total greşit să considerăm chiulul ca atribut exclusiv al şcolii, cînd se vede cu ochiul liber că românul nu se prea înghesuie la muncă! De la primul om din Guvern şi pînă la ultimul mujic, se chiuleşte într-o veselie! Prima parte a biografiei prezidentului i-a inspirat pe mulţi dintre tinerii care au prins gustul mentei bine frecate. Cei mai mulţi dintre ei ignoră şcoala, declarînd că se dedică în totalitate plantelor medicinale. În România, frecatul mentei tinde să devină ocupaţia de bază pentru tînăra generaţie, motiv pentru care, în acest an, se preconizează creşterea substanţială a producţiei de plante medicinale pe cap de tînăr dornic de afirmare. Menta se cultivă pe spaţii largi şi la Ministerul Educaţiei, fiind ciugulită din cînd în cînd de cîte o Palomă. Mirosul de mentă încurajează debandada şi transportul de subiecte de examen cu sacul! Exemplul prezidentului, care a flituit cartea în copilărie, l-a săltat foarte mult în sondaje. Tragem cu uşurinţă concluzia pentru cine este atît de popular! Cei care absentează de la ore se scuză cu cartea "Amintiri din copilăria prezidentului", o adevărată operă de căpătîi pentru indivizii care, dacă nu au mentă, sînt gata, dacă ţara le-o cere, să tragă mîţa de coadă! Poate că, în fine, v-aţi convins de puterea exemplului personal de muncă şi viaţă revoluţionară! Tot mai mulţi tineri au reacţii adverse la… carte. Există destui dintre cei care nici nu ştiu cum să o deschidă! Cunosc pe unul care a încercat cu un şperaclu, dar nu a înţeles nimic! Cei care au alergie la carte se comportă destul de ciudat! Se dau cu fundul de pămînt pînă le apar bubiţe în frunte, îşi prind degetele între pagini, ca şi cum ar băga mîna într-o capcană de şoareci! Atitudinea rece şi distantă faţă de carte, în anii copilăriei, l-a transformat pe prezident într-un autentic vîrf de lance împotriva celor care iau în serios şcoala, dar şi la adresa tocilarilor, o specie care se află totuşi pe cale de dispariţie. Păcat că nu aţi văzut ce faţă a făcut tocilarul după spiciul de anul trecut al prezidentului, cînd domnia sa a comparat cartea cu untura de peşte! E firesc ca, în aceste condiţii extrem de ostile, tocilarul să nu-şi mai găsească locul în societatea noastră multilateral dezvoltată! Pe cine mai interesează coroniţa, laurii şi premiile de sfîrşit de an şcolar? Vă aduceţi aminte cu cîtă atenţie era înconjurat, la vremea asta, tocilarul şi cum ne flutura el pe sub nas diplomele obţinute cu sudoarea frunţii şi arderea materiei cenuşii? Ce a fost şi ce a ajuns! Mesajul prezidenţial, expus chiar şi sub formă de snoavă, a destabilizat tagma tocilarilor. De neclintit sînt doar cei care trăiesc cu convingerea că "Dacă n-ai carte, nu ai parte!"