Aproape că mi se face lehamite când mă gândesc că, dacă mi-aş pune mintea, ar trebui să scriu acum din nou despre Emil Boc sau Ioan Botiş şi iniţiativele lor \"zburătoare\" legate de concediul maternal, căci ieri şi-a băgat coada şi FMI-ul, punând condiţii ca un bancher ce controlează cheltuielile clientului pe care l-a împrumutat. Mai bine aştept decizia finală pe care urmează să o ia guvernul luni, deoarece are de ales între cinci variante, dacă am înţeles bine, iar până atunci abordez foarte pe scurt un subiect cu care am rămas dator şi care este mai aproape de sensibilitatea noastră naţională.

Basarabia, adică \"Republica Moldova\" (am să folosesc aceste ghilimele cu disperare, până apuc reunificarea sau ajung în ultima zi de viaţă!), s-a \"înroşit\" din nou, deşi bietul electorat derutat de peste Prut a avut de două ori ocazia, atât la referendumul pentru schimbarea \"Constituţiei moldoveneşti\", cât şi la recentele alegeri parlamentare anticipate, să facă definitiv curăţenie pe scena politică de la Chişinău... Asta arată că, încă şi acum, după două decenii de la dispariţia URSS-ului, nu generaţia tânără este cea care are ultimul cuvânt, ci tot vârstnicii, respectiv cei cu mentalitatea deformată de dictatura comunistă! Cu alte cuvinte, moldovenii dintre Prut şi Nistru au făcut, în ultimii doi ani, un pas înainte, dar alţi doi paşi înapoi, în ceea ce priveşte apropierea de ţara-mamă şi de Europa. M-a dezamăgit lipsa de solidaritate şi chiar politicianismul dovedit de unii lideri din Alianţa pentru Integrare Europeană, mai ales că aveau un ţel comun cu mult mai nobil decât lupta pentru putere ce se duce la Bucureşti, de pildă!

Deşi nu este chiar totul pierdut, reunificarea fraţilor de peste Prut cu noi prin intermediul UE rămâne încă un vis frumos şi mult prea îndepărtat... Ce păcat!